„A fost extrem de lipsit de respect față de creștini”, a scris Elon Musk.
Lumea indignată de parodia „Cinei celei de Taină” realizată de travestiți la Olimpiada de la Paris
Mândria este o patimă grea
Cum putem scoate din sufletul nostru sămânța mândriei și să agonisim smerenia?
În faţa lui Dumnezeu vom merge cu câtă viaţă am adunat în sufletul nostru
Viaţa cea veşnică se câştigă! Viaţa cea veşnică, zice Sf. Ioan Proorocul şi Botezătorul, se ia prin străduinţă, prin silinţă. Dumnezeu vrea să vadă în noi oameni hotărâţi, oameni determinaţi, oameni care ştiu ce vor, oameni cărora nu le e ruşine de ceea ce mărturisesc, oameni care-şi fac cruce atunci când trec prin dreptul unei biserici, oameni care postesc miercuri și vineri, indiferent dacă ai lor colegi de serviciu nu postesc, oameni care se duc duminica la biserică, indiferent cum a fost ziua de sâmbătă şi săptămâna de dinainte.
„Blestemat este cel ce face lucrurile Domnului cu lenevire”
Ca să nu cazi în ticălosul viciu al lenevirii, care-ţi astupă calea desăvârşirii şi te-aruncă în mâinile vrăjmaşilor, trebuie să fugi de orice curiozitate, de orice ataşare pământească şi de orice afacere nepotrivită stării tale. Apoi, se cade a te sili să asculţi repede de orice povăţuire bună şi de orice poruncă a superiorilor şi părinţilor tăi duhovniceşti, făcând orice lucru la timpul cerut şi aşa cum le place lor.
Imaginaţia şi memoria sunt treptele înşelăciunii vrăjmaşului
Frate, de doreşti a te elibera degrabă de aceste răutăţi și pasiuni, de voieşti a fugi de diferite curse şi meşteşugiri ale diavolului și de iubeşti a te uni cu Dumnezeu și a dobândi dumnezeească luminare, luptă, bate război din toate puterile tale a-ţi goli mintea de orice formă, culoare şi distanţă în scurt, de orice imaginaţie şi aducere amintea lucrurilor bune ori rele, pentru că toate sunt nişte necuraţii şi întinăciuni care întunecă curăţenia, nobleţea și strălucirea minții.
PS Ignatie: „Una dintre formele de demonizare contemporană este să sabotezi permanent binele, din invidie și din foarte multă răutate”
«Şi trecând El dincolo, în ţinutul gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieșeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea» (Matei 8, 28)
„Ai căzut? Scoală-te!”
Să nu te amăgească pe tine, frate, tâlcuirea Părinţilor care au hotărât: „Ai căzut? Scoală-te!”, adică de câte ori vei cădea, scoală-te, şi te vei mântui. Oare aceasta este pocăinţa, a cădea şi iarăşi a te scula, a te scula şi iarăşi a cădea? Rea şi amăgitoare este înţelegerea aceasta ce o faci tu la zicerea Părinţilor, căci Părinţii au zis această ca să scoată din oameni frica deznădejdii, şi nu ca să-i facă pe ei să păcătuiască cu nădejdea mărturisirii şi a pocăinţei. Nicidecum!
Nădejdea noastră este Hristos. Nimeni nu ne poate priva și lipsi de această nădejde
Venim în biserică mâhniți și suparăți din pricina diferitelor probleme, din pricina diferitelor boli și dezamăgiri dar, când venim și participăm la Sfânta Liturghie vedem cum toate acestea sunt înlăturate, pentru că ne întâlnim cu Domnul Hristos Însuși. Si, atunci când ne întâlnim cu Domnul nostru Iisus Hristos, toate celelalte se preschimbă și trec în marginea vieții noastre de zi cu zi.
Domnul nostru Iisus Hristos e milostiv, frumos şi negrăit de blând
Un frate de la noi de la Athos, din mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon, obişnuia să se roage neîncetat lui Dumnezeu să-i dea iertarea păcatelor lui. A început să cugete la Împărăţia Cerurilor şi gândea: „Mă voi mântui poate, dacă-L voi ruga pe Dumnezeu din inimă să-mi ierte păcatele, dar dacă în rai nu voi afla părinţii şi rudele mele, mă voi mâhni pentru ei, fiindcă îi iubesc. Ce fel de rai va fi însă pentru mine acesta, dacă acolo mă voi întrista pentru rudeniile mele ce se vor duce poate în iad?”
Suferinţa ne este de trebuinţă până când inima se curăţeşte
Patimile sunt întotdeauna înlocuitori ai adevăratei bucurii duhovniceşti. În viaţa noastră avem nevoie de bucurie, iar Domnul a venit pe pământ ca să ne dăruiască bucurie, iar aceasta să fie deplină, cum spune El Însuşi în Evanghelia după Ioan. Avem, deci, nevoie de bucurie, căci pentru aceasta am fost zidiţi de Dumnezeu. Dar bucuria duhovnicească nu este totuna cu bucuria sufletească a lumii acesteia.
Rugați-vă pentru semenii voștri și cereți lui Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru rugăciunile lor
Rugați-vă în chilia voastră. Unii se vor putea scula cu un ceas mai devreme, alții cu o jumătate de ceas, iar alții cu un sfert de ceas sau cu zece minute. Atârnă de puterile fiecăruia. Dar trebuie să o faceți. Inima și mintea voastră se vor obișnui astfel a trăi în toată vremea și pretutindenea cu rugăciunea. Când rostiți Rugăciunea lui Iisus împiedicați tot gândul din afară a năvăli. Cei începători în viața duhovnicească au nevoie să învețe a lupta împotriva cerințelor trupului.
Aleg ca lumea mea să fie lumea lui Dumnezeu, lumea vieții…
Deci, dacă iadul ne zice: „părăsiți orice nădejde toți cei care ajungeri aici”, noi să nu credem glasul iadului. Vămile văzduhului ce sunt? Bănuiesc, nu e dogmă ce zic, că este ceea ce se întâmpla zilnic în viața noastră.
Oamenii lumii iubesc lumea, deoarece nu au cunoscut încă amărăciunea ei
Nu descoperi greșeala celuilalt ca sa te îndreptățești pe tine, deoarece îndată Harul, care până acum te acoperea, le va descoperi pe ale tale. Cu cat tu îl acoperi cu dragoste pe fratele tău, cu atât Harul te va îmbrățișa și te va păzi de cleveteala oamenilor.
Este imposibil să găsești pacea în ceea ce este fals
Inima noastră trebuie să rămână liberă și înțeleaptă și trebuie să învățăm ceea ce dă sens vieții noastre și, în cele din urmă, numai Dumnezeu are sens. Trebuie să judecăm viața noastră nu în termenii a ceea ce este lumesc sau uman, ci prin criteriile lui Dumnezeu; atunci vom fi de trei ori fericiți când Dumnezeu este cu noi.
Firea femeii nu se află în starea ei fireasca atunci când e lipsită de iubire
În căsătorie, iubirea se impune şi pentru încă un motiv, să zicem mai bine datorită unei anumite particularităţi. Este vorba de firea femeii, care este creaţia şi rodul iubirii (ea a fost creată din coasta lui Adam, care se afla în partea de lângă inimă) şi, prin urmare, nu se află în starea ei firească atunci când e lipsită de iubire. Ea însăşi izvorăşte iubire prin mijlocirea maternităţii ei şi cu dreptate cere să fie iubită, de vreme ce ea însăşi, potrivit firii şi locului ei, iubeşte.
Pr. Nikon Aghioritul – Viața de după viață (partea a II-a)
Pr. Nikon Aghioritul: Să fiți siguri, precum în acest moment, nimeni dintre noi nu dorește să intre iarăși în întunericul umed din pântecele maicii sale, chiar dacă ne-a plăcut înainte acolo, tot așa, când ne vom naște de aici în cealaltă lume, nimeni dintre noi nu va dori să revină, chiar dacă ne place acum aici.
Doamne, de cele ascunse ale mele curăţeşte-mă!
Îmi duc aminte de o doamnă pe care o stimam foarte mult, fiindcă mă ajutase de multe ori atunci când veneau la mine oameni cu probleme mari; era o femeie deosebită, foarte evlavioasă şi jertfitoare. Odată, nu ştiam cum să-l ajut pe un tânăr care avea probleme cu drogurile; doamna respectivă s-a oferit să-l ia la ea acasă pentru şase luni, până ce a depăşit starea critică şi a putut să se integreze din nou în societate. Slavă Domnului, până acum totul a mers foarte bine cu acel tânăr. Este căsătorit şi are trei copii. Aveam, aşadar, mare respect şi admiraţie pentru această doamnă. Într-o zi, a venit la mine şi mi-a spus: