Viaţa cea veşnică se câştigă! Viaţa cea veşnică, zice Sf. Ioan Proorocul şi Botezătorul, se ia prin străduinţă, prin silinţă. Dumnezeu vrea să vadă în noi oameni hotărâţi, oameni determinaţi, oameni care ştiu ce vor, oameni cărora nu le e ruşine de ceea ce mărturisesc, oameni care-şi fac cruce atunci când trec prin dreptul unei biserici, oameni care postesc miercuri și vineri, indiferent dacă ai lor colegi de serviciu nu postesc, oameni care se duc duminica la biserică, indiferent cum a fost ziua de sâmbătă şi săptămâna de dinainte.
Nu suntem habotnici, nu suntem fanatici. Suntem oameni normali. Suntem oameni vii. Suntem oameni care mai ştiu că, în afară de trup, pentru care muncim o săptămână întreagă, suntem oameni care credem că, în afară de viaţa asta care ţine doar de pământesc, avem un suflet pe care, dacă nu-l hrănim, nu-l adăpăm şi nu ne îngrijim de el, moare. Şi e trist să avem un suflet mort într-un trup care cât de cât mai respiră. Şi va veni o vreme când acest trup, care cât de cât mai respiră, oricum se duce, se face pământ. Şi va rămâne ceea ce am adunat noi înlăuntrul lui, adică în sufletul lui. În faţa Domnului vom merge cu câtă viaţa am adunat în sufletul nostru. De va fi viaţă multă, vom fi părtaşi ai vieţii veşnice. Dar dacă în suflet va fi moarte, va fi delăsare, va fi păcat care ne rupe de la izvorul vieţii, cum să stăm în viaţa cea veşnică?
De aceea, în orice zi de Duminică, în orice zi de Înviere cum e orice zi de Duminică, amintiţi-vă că avem o singură viaţă ce începe odată cu zămislirea, o parte pe lumea aceasta, o parte pe cealaltă, dar e o singură viaţă. Şi câtă e pe lumea aceasta e păcat să o pierdem, e păcat să o risipim în gânduri, în lucruri, în atitudini care ne fac rău nouă, nu [doar] altora. În orice pată vedeţi, vă rog, un soare, în orice pahar pe jumătate vedeţi doar partea plină, nu partea goală! În orice putem să vedem şi un lucru bun dacă vrem, dacă-l căutăm, dacă ne silim spre asta. Şi în orice zi a Învierii Lui, Dumnezeu ne spune: „Vino şi împrospătează-ţi viaţa sufletului, vino, că Eu îi dau lui hrană, vino, că Eu îl adap, vino, că îi torn apă să înflorească viaţa sufletului! Să vă bucuraţi, copiii Mei, că Eu pentru voi M-am răstignit şi v-am dat viaţă. Eu vă aştept să vă dau darurile cele mari în Împărăţia Mea!”
Zice Sf. Apostol Pavel: Hristos este viaţa noastră! Când suntem cu Hristos nu putem să fim decât vii. Când suntem morţi înseamnă că nu suntem cu Hristos! Când ştecherul este conectat la priză, avem lumină în veioză; când îl scoatem, nu avem lumină. Fiţi conectaţi, fiţi legaţi, staţi alături de Dumnezeu, ca El să ne dea lumină, să ne dea viaţă, să ne dea bucurie, să ne dea nădejde şi, cu El împreună, să trecem şi prin viaţa aceasta care ţine până la moarte pământească şi cu El împreună să trăim în vecii vecilor în Împărăţia Lui cea nesfârşită.
PS Episcop Damaschin Dorneanul, Cuvant de invatatura la Manastirea Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, 6 octombrie 2019.