În toate slujbele Biserica se roagă prin textul ecteniilor și a rugăciunilor pentru „bunăstarea” tuturor. În rânduiala Tainei Cununiei această cerere este accentuată și mai mult, slujitorul cerând lui Dumnezeu să dăruiască mirilor „bunătăți în viața lor”, „sporire vieții”, „desfătarea bunătăților”, într-un cuvânt bunăstare în tot mersul lor lumesc spre veșnicie.
Odată, a venit la Colibă cineva care mi-a spus că are probleme cu femeia lui. Ajunseseră la divorţ, nu voiau să se vadă unul cu altul. Amândoi erau învăţători şi aveau doi copii. Nu mâncau niciodată acasă. După ce terminau serviciul, unul mânca la un restaurant, celălalt la altul, apoi luau câteva sandvișuri pentru copii, iar sărmanii copii, atunci când se întorceau părinţii lor acasă, se duceau şi căutau prin buzunare şi prin genţi să vadă ce le-au adus să mănânce. Sufereau o mare dramă. Bărbatul ei era şi cântăreţ la o biserică. La o biserică mergea femeia lui, la alta cânta el. Până acolo ajunseseră.
Mărturia unei soții. Ani întregi m-am rugat pentru bărbatul meu. În ultima vreme, deoarece nu avea cu ce se îndeletnici, stătea ceasuri întregi înaintea televizorului. Dormea cu el aprins.
Când eram bolnavă, mă supăram pe copii că nu mișcau un deget ca să mă ajute. Am venit la părinte ca să-l întreb ce să fac:
„Părerea generală despre educaţia copiilor este următoarea: este nevoie de grijă înainte de căsătorie. Alegerea persoanei potrivite trebuie să se facă cu rugăciune. Soţii trebuie să înceapă cu zel viaţa lor şi cu rugăciune, să-i lumineze Dumnezeu pe copiii care se vor naşte, ca să devină copiii Lui.
Părinţii, dacă doresc să aibă copii buni, înţelepţi şi sănătoşi, trebuie ca ei să fie mai întâi buni, credincioşi, ascultători de Biserică şi plini de frica lui Dumnezeu. Căci copiii sunt de fapt „copii” ale părinţilor lor. Ce văd şi ce aud în casă de la părinţi, aceea fac.
După căsătorie, dacă se nasc copii, vom vedea şi aici aceeaşi nebunie şi multe obiceiuri care te fac să râzi. Într-adevăr: când vine vremea să se pună un nume copilului, nu-i dau un nume de sfânt, cum obişnuiau cei de demult, ci aprind lămpi şi le dau nume.
Un sfat pe care i-l dă părintele unui om care nu se înțelegea cu nevasta sa: „Am să-ți spun un secret. Câteodată şi eu mă tem de Alevtina mea şi n-o am la inimă, n-ai cum să fugi de tine. Dar pe urmă stau şi mă gândesc ea e tocila mea, de ea mă ascut. Şi dacă ea n-ar fi, uneori aşa de rea, oare eu aş fi la fel de bun?
Sunt căsătorit de zece ani. Ne-am unit din dragoste, iar pe soția mea, Sofia, am iubit-o din tot sufletul. Este un om cu inimă bună, blândă, răbdătoare și foarte credincioasă. La insistența ei, ne-am cununat în biserică. Pentru mine, la acea vreme, nu părea un lucru atât de important, dar n-am putut să-i refuz dorința. Cu timpul, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu doi băieți minunați.
Din experienţă, ştim totuşi că boala copilului este pedeapsa pentru păcatele părinţilor. Pot fi păziţi copiii de astfel de boli?
Dacă Dumnezeu vrea să devii soţia acestui om, orice piedică va fi depăşită şi te vei căsători în mod sigur cu el. Dar dacă Dumnezeu nu vrea, atunci oricât ai încerca, nu vei reuşi.
Auziţi acestea, bărbaţi, luaţi aminte, femei! Femeia să nu aibă nimic mai de preţ decât bărbatul ei, iar bărbatul să nu aibă nimic mai de dorit decât femeia sa. Înţelegerea dintre femeie şi bărbat ţine viaţa noastră, a tuturor. Ea ţine lumea toată. După cum dacă se clatină temeliile se dărâmă toată casa, tot aşa, dacă se răvăşesc căsniciile, se strică toată viaţa noastră.Să-ţi explic.
Când vezi un bărbat și o femeie că duc o viață plină de virtuți, dar nu au copii; când vezi că sunt cinstitori de Dumnezeu și evlavioși, dar fără copii, să nu socotești că se întâmplă asta din pricina păcatelor lor.
Ce înseamnă divorț? Neputința noastră de a iubi. Acesta este motivul de bază. Toate celelalte sunt îndreptățiri. Nereușita de a ne iubi. Percepția greșită pe care am avut-o despre căsătorie. Căsătoria nu este o viață presărată cu flori… Cercetați cu atenție slujba Tainei (Căsătoriei), căci acolo există toate elementele și toate condițiile pe care, de le vei trăi, vei ajunge la deplinătatea legăturii tale.
Dorind să te căsătoreşti, să laşi lucrurile să decurgă de la sine sau încerci să forţezi lucrurile?
Căsătoria nu trebuie să fie o preocupare permanentă (pentru că mai ales la studenţi lucrul acesta poate să împiedice studiul), dar nici să lăsăm să vină automat, fără o lucrare, pentru că Dumnezeu sprijină această acţiune, El privind în perspectivă viaţa noastră. Atunci spunem că totuşi, în vederea căsătoriei, putem să verificăm pe prietenul nostru, respectiv prietena noastră.
Există o regulă foarte importantă în relațiile din viaţa de familie: aceea de a cere iertare unul de la altul seara, înainte de culcare.
Au dreptul părinţii să atenţioneze naşul dacă întâlnirile acestuia cu finul sunt prea rare?