Draga mea N., aţi trăit 20 de ani cu soţul şi au fost în această viaţă şi bucurii, dar şi necazuri.
Acum e perioada necazurilor. De ce, dacă la Cununie soţii beau până la fund paharul bucuriilor şi al necazurilor vieţii, vă gândiţi acum să fugiţi de ele? Nu trebuie să gândiţi aşa cum o faceţi acum.
O intervenţie chirurgicală este întotdeauna ultimul mijloc de tratament în cazul unor boli grave, dar dumneavoastră încă nu v-aţi ostenit să vă ajutaţi soţul suferind, căci trebuie să vă rugaţi pentru el şi să cereţi ajutor de la Dumnezeu şi de la toţi sfinţii. Citiţi Acatistul Maicii Domnului „Potirul nesecat”, rugaţi-vă Sfântului Mucenic Bonifatie şi purtaţi-vă crucea cu răbdare; important e să examinaţi intenţiile inimii dumneavoastră. Soţii sunt amândoi un trup. Dacă suferă unul, fără doar şi poate suferă şi celălalt, iar ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă: „Întru răbdarea voastră vă veţi mântui sufletele voastre”. A te coborî de pe cruce e uşor, însă atunci mântuirea ta va sta sub un mare semn de întrebare.
Arhimandritul Ioan Krestiankin, Povăţuiri pe drumul Crucii, Editura de Suflet, Bucureşti, 2013, p. 194-195