– Ne certăm, ne certăm… Ce să facem ca să nu ne învrăjbim definitiv între noi?
– În limba noastră există un verb special pentru definirea certurilor: „to bicker”. Este atunci când tachinezi pe cineva, te ciorovăieşti, mereu scoţi la iveală neajunsurile altora şi ţi se spune: „Încetează! Nu mai face gălăgie! De ce te porţi aşa? Nu trebuie aşa!”
Aşadar, prin anii 1940-1950, când în America încă nu era televiziune, era foarte populară o emisiune radio despre cuplurile familiale. Ea se numea „Bickersons”, adică soţii care permanent se enervează unul pe altul. Cu orice s-ar fi ocupat participanţii, toate se terminau negreşit cu ceartă. La început, ei se întărâtau unul pe altul, apoi treceau la reproşuri, apoi se isca o controversă, după care schimbul de insulte, iar la sfârşit pur şi simplu ţipau unul la altul. Toţi râdeau de asta, pentru că ei înşişi se purtau aşa.
De ce ne contrazicem? Pentru că ne punem pe primul loc pe noi înşine. Sfinţii Părinţi spun: „Vrei să înveţi smerenia? Mergi în pădure, găseşte acolo o piatră mare şi spune-i: «Eşti frumoasă. Te iubesc. Eşti cea mai frumoasă piatră dintre toate pe care le-am văzut. Eşti splendidă!» Ce îţi va răspunde piatra? Nimic! Apoi spune-i: «Eşti urâtă. Te urăsc.
Eşti cea mai urâtă piatră dintre toate pe care le-am văzut vreodată.» Ce îţi va răspunde? Nimic.”
Cel smerit nu răspunde la ceea ce-i spun sau fac oamenii. Cel smerit rămâne el însuşi, asemenea pietrei care este mărturia slavei lui Dumnezeu. Mânat de dragoste, cel smerit răspunde la toate numai cu dragoste.
Iar noi suntem mândri pentru că nu iubim. Pentru că suntem în totalitate copleşiţi de noi înşine. Ne contrazicem pentru că nu iubim. Ne contrazicem pentru că suntem mândri. Ne alegem soţii nepotrivite, soţi nepotriviţi pentru că nu iubim, pentru că suntem mândri. Mândria ne împăienjeneşte ochii. Dacă omul nu se roagă, nu are iubire în el. Toate sunt legate între ele.
– Sfântul Serafim de Sarov spunea: „Dobândeşte duhul păcii şi mii se vor mântui în jurul tău.” Ce înseamnă această sintagmă: „Dobândeşte duhul păcii”? Şi cum să atingem asta?
– Cred că Sfântul Serafim avea în vedere că, dacă vom duce un trai cuvios, întru Duhul Sfânt, dacă vom urma poruncile Domnului, vom deveni sfinţi, iar cei din jur vor face acelaşi lucru. Iubiţi-L pe Dumnezeu, iubiţi-l pe aproapele şi împliniţi poruncile. Trăiţi întru Duhul Sfânt. Toţi vă vor iubi, veţi trăi în pace. Încercaţi!
Îmi place foarte mult maxima unuia dintre Sfinţii Părinţi (cred că e egiptean): „Smerenia este mormântul mândriei. Din omorârea mândriei se naşte mântuirea.” Omorâţi-o!
Părintele Ioachim Parr, Când cei doi devin una, Editura Egumeniţa