– Părinte, cum de se întâmplă că în timp ce îmi simt neputinţa mă îndreptăţesc?
Cel ce se cercetează corect pe sine, nu se îndreptăţeşte
Sfaturi duhovniceşti
Mustrările de conștiință pot face din viața noastră un iad adevărat, însă ele nu ne deschid porțile Împărăției Cerurilor
Când ne gândim la pocăinţă, vedem mereu imaginea obscură sau cenuşie a durerii, a unei inimi strânse, a lacrimilor, a unei tânguiri fără capăt pentru trecutul nostru, atât de întunecat şi de nevrednic.
Gândul smerit este singura armă care respinge toate atacurile
Înțelege bine un lucru: viața creștină este un război duhovnicesc purtat până la moarte. Vrăjmașul viclean ne pune dinainte capcane bine-meșteșugite și aruncă în noi nenumărate săgeți ucigașe pentru suflet.
Asupra multor oameni lumești aruncă momeala atracțiilor lumii și a iubirii de cele materiale, prin mândria bogăției, a ostentației, a dorințelor trupești și a plăcerilor.
Boala de a te crede învățat când nu ești este vrednică de lacrimi și de suspine
Boala asta, de a te crede învățat când nu ești, este vrednică de lacrimi și de suspine mai mult decât orice altă boală. Adeseori am deplâns boala asta, pentru că știu bine că pretenția aceasta îți pierde și bruma de învățătură ce-o mai ai, iar umbletul după slava deșartă este pentru om mare piedică în calea virtuții.
Limba obraznică le-a făcut rău adeseori chiar şi celor nevinovaţi
Îngăduie-ţi nu acele libertăţi care stârnesc dragostea (pofta n. r.) soţului, ci pe cele cuviincioase, fiindcă nu este lucru de care omul să nu se poată sătura până la urmă, şi în dragoste nu trebuie să se ajungă la aşa ceva… Pe faţa ta nu trebuie să fie nici mişcări ale poftei, nici tresăriri de mânie. Aceste lucruri sunt ruşinoase pentru oricine, dar mai ales pentru femeie, şi schimonosesc chipul…
Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti…
Ai nevoie să-L aduci pe Domnul în viaţa ta cea reală, concretă, de fiecare clipă! Pentru asta, când te gândeşti la Domnul, să nu „faci abstracţie” nici de ceea ce faci, nici de ceea ce simţi în acel moment. Să nu fugi din realitatea pe care o trăieşti, chiar dacă nu este sau nu pare bună din perspectiva dorului tău de Dumnezeu! Să-l chemi pe Domnul în tine, în cel ce eşti în acea clipă! Altfel, între tine şi El se va aşeza bariera gândurilor tale referitoare la cum „ar trebui să fii ca să vină Domnul”!
Înlăturarea cauzelor care provoacă gândurile rele
Pe lângă trezvie şi liniştea minţii, o altă cale de a evita tulburarea minţii este înlăturarea cauzelor care provoacă gândurile rele. Sfântul Maxim Mărturisitorul exemplifică felul în care trebuie să ne luptăm pentru a ne păstra curăţia inimii.
Dacă dorim să dobândim frica Domnului trebuie să trăim în preajma unui om cu frica lui Dumnezeu
Am putea spune că omul îşi câştigă libertatea prin ascultare?
Păcatul este cădere din slava lui Dumnezeu și pierdere a demnității cerești
Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Acum însă suntem atât de stăpâniți de patimi și am ajuns într-o asemenea întunecare și neștiință, încât nu mai simțim nici măcar lucrurile în care ne aflăm și nu mai cunoaștem nici măcar că făptuim cele rele”.
Viața duhovnicească constă în apropierea de Dumnezeu și în unirea cu El
Noi toți dorim în chip firesc și avem poruncă să fim desăvârșiți. Domnul poruncește: „Fiți dar voi desăvârșiți, precum și Tatăl vostru Cel din ceruri desăvârșit este” (Matei 5, 48); Sfântul Apostol Pavel îndeamnă: „Cu răutatea fiți prunci, iar cu mintea fiți desăvârșiți” (I Corinteni 14, 20). Dumnezeu cere de la creștini plinătatea desăvârșirii, adică cere ca noi să fim desăvârșiți în toate virtuțile.
Liniștea sufletească n-o găsim doar în pustie
Dacă isihastul este într-adevăr un solitar trăitor în pustie, singurătatea nu este un loc geografic, ci o stare sufletească. Adevărata pustie este în adâncul inimii.
Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană
Unii, când vin la biserică, spun: „Vreau să dau nişte bani pentru ca părinţelul să se roage pentru asta şi ailaltă” – plătesc şi pleacă. Dar aceşti oameni nu iau parte la rugăciune. Biserica nu este un tonomat de bomboane: bagi o fisă şi cade o bomboană.
Ce-i dai inimii, ce-i dai gândului, aceea macină…
-Cum să evităm gândurile rele?
Lumea fără Dumnezeu creează numai cerșetori și proști
Dacă peste zi zidești, iar noaptea dărâmi, niciodată nu-ți vei termina casa.
Dacă te rogi lui Dumnezeu și apoi faci cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, niciodată nu vei putea termina zidirea sufletului tău.
Necazurile şi bolile dacă le vom îndura „pentru Hristos Iisus”, vor fi socotite în ziua Judecăţii drept „martiriu”
– Aţi spus că şi necazurile noastre sunt un martiriu înaintea lui Dumnezeu…
– Bineînţeles! Sfântul Ioan Gură de Aur, adresându-se ucenicei sale Olimpiada, care avusese atâtea de îndurat, mulţi ani din viaţă petrecându-i în stare de boală: „Dacă vei răbda până la capăt starea aceasta, în împărăţia cerurilor vei merge dimpreună cu mucenicii. O să fii încununată asemenea unui martir”, făcea dovada afirmaţiilor sale: „Căci tu înduri lucruri mai grele decât cei târâţi de călăi la moarte, având boala cea peste măsură drept călău şi tovarăş neîncetat”.
Vindecarea orbului din Ierihon
Multe lucruri pe lume sunt rău folosite de oameni. Mulţi poartă lanţuri groase de aur la ceas, bunăoară, dar nu pentru că ar fi ceasului de trebuinţă, ci de ochii altora, ca să se vadă ce podoabă bogată au ei!
Orbirea minții
Sfântul Marcu Ascetul observă: „Mintea devine oarbă prin aceste trei patimi: prin iubirea de argint, prin slava deşartă şi prin plăcere”.