Articole

Nu sta pe gânduri ci dă-I Domnului inima ta

Sfântul Ştefan grăieşte: „Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini… Ce casă îmi veţi zidi Mie, zice Domnul, sau ce loc pentru odihna Mea?”. Numai templul nezidit de mână al inimii îl poate încăpea pe Dumnezeu, precum a grăit Domnul: „De Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl Meu îl va iubi; şi vom veni la el, şi locaş la el vom face” (Ioan 14, 23). Felul în care se săvârşeşte acest lucru e pentru noi de nepătruns; dar este lucru adevărat, căci este limpede că atunci „Dumnezeu lucrează în noi şi ca să voim, şi ca să săvârşim, după a Lui bunăvoire” (Filip 2, 13).

Continuare …

Haina primită în noaptea Crăciunului

Vederea este simţul cel mai perceptiv, ea îţi dă experienţa cea mai stabilă. Nu spunem fiecare dintre noi, atunci când vrem să convingem pe cineva de un lucru, cuvintele: „Am văzut cu ochii mei!”? În Vechiul Testament, Moise a cerut pe Muntele Sinai să vadă faţa lui Dumnezeu.

Continuare …

Hristos să ne fie cea mai înaltă dorire…

Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este dragoste, este eros, este înflăcărare, este dor arzător după cele dumnezeiești. Hristos este totul. El este dragostea noastră, El, iubirea noastră. Dragostea de Hristos este o dragoste care nu e cu putință să se înstrăineze și să se piardă. De acolo izvorăște bucuria.

Continuare …

Omul este dator să se îngrijească mai întâi de propria sa mântuire şi apoi de a altora

Afirmând că cel desăvârşit se îngrijeşte de mântuirea tuturor, Părinţii totuşi, în general, învaţă că principala sarcină a creştinului este de a lucra la propria sa mântuire, nuanţând astfel afirmaţiile anterioare.
Mulţi Părinţi spun mai întâi de toate că o căutare radicală a propriei mântuiri presupune fuga de oameni. Acest laitmotiv al literaturii ascetice este ilustrat în chip semnificativ de o apoftegmă privitoare la Sfântul Arsenie cel Mare, din care mai aflăm şi că această fugă de oameni este după voia lui Dumnezeu:

Continuare …

Să răbdăm toate, pentru ca pe Dumnezeu să-L dobândim

Când pe cele rele le vom suferi, îndată bunătăţile viitoare ne vor fi pregătite. Când ne vom lipsi de bucuria acestei lumi, atunci fără îndoială vom învistieri bucuria lui Dumnezeu în sufletele noastre nemuritoare. De bunul de care ne vom lipsi aici, este cu neputinţă să nu ne desfătăm într-o răsplată viitoare.
Să dăm puţin aici pe pământ, ca să luăm cu dobândă din banca nevăzută a lui Dumnezeu, cea plină de darurile Sale.

Continuare …

Părintele Arsenie Papacioc – În iad sunt cei mai mulți care vorbesc de rău

Este foarte mare darul să ai pe cineva lângă tine! În iad este o mare fericire, cum zice Sfântul Macarie, când se vede unul cu altul. Căci zice: „În orice ceas te vei milostivi spre cei ce sunt în chinuri și te vei ruga pentru dânșii, se mângâie puțin!”. Iar Avva Macarie l-a întrebat: „Care este mângâierea și care este chinul?”.

Continuare …

Osândindu-l pe aproapele nostru, vom fi părăsiți de Dumnezeu

Osândindu-l pe aproapele nostru, vom fi părăsiți de Dumnezeu. Și când Dumnezeu îl părăsește pe om și-l lasă doar cu puterile lui, atunci diavolul este gata să-l zdrobească, așa cum piatra de moară macină grâul.
Să avem mereu în minte cuvintele Apostolului: Cel căruia i se pare că stă-n picioare să ia seama să nu cadă (I Corinteni 10, 12).

Continuare …

Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns

Oricâte rugăciuni am înălţa Domnului, este posibil ca El să nu îngăduie slobozirea noastră de vreuna dintre patimi, pentru ca să gustăm nepătimirea doar în parte: „Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns. Domnul a voit ca toţi oamenii să devină neîmpătimiţi.

Continuare …

Puteri de dimensiuni cosmice se unesc împotriva rugăciunii

Puteri de dimensiuni cosmice se unesc împotriva rugăciunii (Efeseni 6, 12), și lor li se adaugă însăși firea omului căzut. Când însă împotrivirea față de aceste puteri nimicitoare se întețește și darul de Sus al rugăciunii se înmulțește, atunci răsare și bucuria nădejdii în biruința cea mai presus de lume a lui Hristos.

Continuare …

„Of, Doamne, iartă-mă!”

Dar de ce nu te-ai gândit la mine toată ziua, asta mă interesa!” Asta Îl interesează și pe Dumnezeu: „O, dacă ar ști cine sunt Eu! Eu, care v-am făcut! V-am dat chip îngeresc, și peste îngeri chiar. Vă stau îngerii de vă slujesc. Îngeri vă veți numi și voi întru împărăția Mea. V-am dat înțelepciune, pricepere, discernământ. De ce nu v-ați gândit la Mine?”. Și auziți, numai să ne gândim la El! Asta este o mare lucrare. Deci, este un canon bun.

Continuare …

Trebuie să ne cunoaştem propria credinţă, cea adevărată

Privind în jurul nostru, ce vedem? Regăsim toate vechile erezii. Ele sunt aceleaşi, îmbrăcate în altă formă. Noi însă suntem mult mai neştiutori şi mult mai nepăsători faţă de propria noastră credinţă. De aceea, am considerat necesar să aruncăm o privire de ansamblu asupra ereziilor trecute, pentru a vedea că toate abaterile de la dreapta credinţă din zilele noastre nu sunt altceva decât o redeşteptare a vechilor erezii combătute şi anatemizate de Biserică. Sunt zeci şi zeci de secte. Fiecare pretinde că deţine adevărul. În realitate repetă vechile erezii.

Continuare …