Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului

Imaginația este principalul instrument al lucrării diavolești împotriva sufletului, fie în stare de veghe, fie în somn; prin ea diavolii îl hărțuiesc pe om, căutând nu numai să-l împingă în păcat sau să-i trezească și să-i ațâțe patimile, ci și să-l umple de tulburare în felurite chipuri, trezind în el mai ales tristețe, neliniște și îngrijorare, amăgindu-l și făcându-l să rătăcească din pricina nălucirilor, ajungând chiar să-l înrobească cu totul.

Continuare …

Iertarea păcatelor însemnează şi încetarea lor

” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la puţini dintre sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat darul mai mare: al iertării păcatelor. Nu l-a dat îngerilor, dar l-a dat oamenilor. Darul iertării păcatelor e mai mare decât darul minunilor, întrucât priveşte sufletul; pe când minunile privesc de obicei trupul. O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.

Continuare …

A fi preot este o artă…

Sunt lucruri pe care școala de teologie nu le învață. Ea se ocupă, în principal, cu formarea teologică, dar nu acoperă tot ce presupune viața reală de slujire. Am întâlnit mulți preoți tineri care, deși hirotoniți, nu sunt încă pregătiți pentru viața parohială. De pildă: cum să se spovedească, cum să-i învețe pe alții să se spovedească, cum să-i spovedească pe ceilalți. Sau din ce izvoare să-și alcătuiască predicile.

Continuare …

Cu diavolul nu joci şah, că întotdeauna pierzi

Diavolul nu este o realitate impersonală; nu este o energie negativă care este prezentă în Univers. Diavolul este o realitate personală, adică este un înger, o persoană spirituală, care a devenit demon. Şi atunci diavolul când vine să-l ispitească pe tânăr, îl ia din mai multe părţi: încearcă cu răul; dacă nu reuşeşte cu răul, încearcă cu binele, să-l împingă în cealaltă extremă.

Continuare …

„Pentru tine M-am făcut Om; pentru tine M-am îmbrăcat în trup, iar tu zici «om nu am»?” Duminica a IV-a după Paști la Mănăstirea Suruceni

Iată un om – singurul om! Este Domnul – mai milostiv decât o rudenie sau un prieten, mai lucrător decât o slugă. El nu S-a pornit pe această cale lungă şi ostenitoare din Galileea până la Ierusalim pentru ziua de sâmbătă şi de sărbătoare, ci pentru acest om în suferinţă. El a venit astfel ca, prin fapte, iar nu prin vorbe, să pună întru arătare lipsa de milă a oamenilor ale căror simţăminte sunt învârtoşate. Şi Omul a venit pentru om. (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Continuare …

În Liturghie este recapitulată întreaga istorie a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu cu omul

În Liturghie este recapitulată întreaga istorie a lucrării de mântuire a lui Dumnezeu cu omul. În centrul ei stă Întruparea lui Hristos, Izbăvitorul lumii, viaţa şi jertfa Lui mântuitoare, precum şi îndoita Sa arătare, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea omului, prin care L-a îndreptăţit pe Dumnezeu-Tatăl înaintea omului şi pe omul căzut înaintea lui Dumnezeu.

Continuare …

Inima noastră nu este la locul cuvenit, iar Dumnezeu nu este comoara vieții noastre…

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Ne plângem mereu că împrejurările vieții sunt de așa natură încât nu avem posibilitatea să trăim o viață lăuntrică adâncă. Prin aceasta ne îndreptățim pe noi înșine pentru că nu știm să ne rugăm, că simțirile noastre sunt de suprafață, că nu este adâncime în sufletul nostru.

Continuare …

Diferenţa între dragostea psihologică şi cea duhovnicească

„Diferenţa între dragostea psihologică şi cea duhovnicească stă în urmă­toarele: cel care are comuniunea adevărată cu duhovnicul său are nevoie de el, dar nu se scufundă în lipsa acestuia.

Lipsa duhovnicului se împlineşte cu rugăciune. Când omul se afundă, atunci arată că există o problemă. În situaţiile acestea, noi, duhovnicii, nu trebuie să ignorăm persoana respecti­vă, ci să ne acordăm mai mult timp pentru a o vedea, pentru a ne preocupa împreună de teme duhovniceşti.”

Continuare …

Fără Duhul Sfânt, nimeni nu poate cunoaște pe Dumnezeu

Trăim pe pământ și nu-L vedem pe Dumnezeu și nu-L putem vedea. Dar dacă Duhul Sfânt vine în sufletul nos­tru, atunci Îl vedem pe Dumnezeu așa cum L-a văzut Sfântul Arhidiacon Ștefan. Prin Duhul Sfânt, sufletul și mintea recunosc îndată că acesta este Domnul. Așa a re­cunoscut prin Duhul Sfânt Sfântul Simeon pe Domnul în micul prunc [adus la templu]; tot așa a recunoscut pe Domnul prin Duhul Sfânt și Sfântul Ioan Botezătorul și a trimis poporul la El.

Continuare …

Cum urmăm Maicii Domnului?

Așa a cugetat Sfântul Grigorie la Maica Domnului și la această taină a tainelor, cum întru ea S-a odrăslit mai presus de fire Fiul lui Dumnezeu, cum îi făgăduise prin Arhanghelul Gavriil: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine! Vei lua în pântece și vei naște Fiu…”.

Continuare …

Să ne punem în rânduială viața noastră cu dorul de a rămâne dumnezei

Dar ce poate să ne sfințească neîncetat? Așa cum strămoșii nu au pierdut relația lor cu Dumnezeu, așa nici noi nu o pierdem. Fiindcă Dumnezeu a pus înlăuntrul nostru chipul dumnezeirii, ne-a dat adică Chipul Lui de neșters și a dăruit firii noastre caracterul sfințeniei, al dumnezeirii, primul lucru care poate să ne sfințească este amintirea că fiecare dintre noi suntem chip al lui Dumnezeu. Unde sunt eu acolo este și Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Continuare …