Educația copiilor începe din ziua căsătoriei; trebuie ca soții să trăiască în rugăciune, cu frica lui Dumnezeu. Dacă mama se roagă atunci când este însărcinată, pruncul simte lucrarea rugăciunii. Mama, tot ceea ce face, cu rugăciune să facă. Să-l închine pe copil atunci când doarme, să se roage în timp ce-l alăptează sau când îi dă să mănânce.
Există anumiți Părinți duhovnicești care dau canon femeilor să nască prunci, chiar dacă medicul le-o interzice, și chiar de-ar fi în primejdie să moară, îndreptățind aceasta prin faptul că așa vor deveni mucenițe. Nu trebuie să siluim libertatea omului, ci să aflăm modalitățile prin care putem să-l vindecăm, și să ajungă să asculte liber de voia lui Dumnezeu. De asemenea, îndemn spre mucenicie își poate face cineva numai sieși, nu și celorlalți.
Problema nu este ca familiile să nască ființe pentru realitatea istorică, ci persoane pentru realitatea cea mai presus de istorie, pentru Rai. Mulți dau naștere la copii care ajung hrană iadului.
Bulgakov spunea că, într-un fel anume, necunoscut nouă, Dumnezeu îl întreabă pe om înainte de-a se naște dacă voiește să se nască. Această concepție are și unele elemente de adevăr, căci astăzi mulți copii, din felurite motive, nu doresc să se mai nască și înșiși se leapădă.
Starețul Sofronie de la Essex