„Întristarea este piedică în calea a tot binele”, spune Sfântul Nil Sinaitul.
Ce este întristarea?
Confesiunile lui Petr Mamonov, actorul din filmele „Ostrov” și „Țarul”
Reflecţiile traduse în continuare datează din anul 2006, când, pe o plajă din Soci, actorul şi muzicianul Petr Mamonov, protagonistul filmelor „Ostrovul“ şi „Ţarul“, i le-a încredinţat publicistei Larisa Maliukova, de la Novaia Gazeta, unde au şi apărut pentru prima oară (nr. 55/24 iulie 2006).
Părintele Paisie Olaru Duhovnicul (Film documentar)
„Părintele Paisie era foarte nevoitor, dar nimeni nu ştia taina vieţii lui, nici cum se ruga ziua şi noaptea, nici cât şi cum dormea. Cea mai mare parte din timpul zilei şi al nopţii o dăruia lui Dumnezeu, spovedind lumea care venea din toate părţile ţării şi de toate nivelele şi vârstele.
În medie spovedea 30-50 de oameni pe zi, iar în posturi şi sărbători, peste 100 pe zi, stând între 4 şi uneori 15 ore pe zi, la care se adăugau alte ore pentru rugăciuni de tot felul, dezlegări şi sfaturi duhovniceşti.
Să ne căim fierbinte pentru păcatele noastre…
Mulți păcătuiesc şi nădăjduiesc că se vor pocăi înainte de moarte, arătând spre pilda tâlharului înţelept. Dar cine este în stare de o nevoinţă asemenea lui?
„Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.” (Fericitul Augustin)
Toate zbaterile omenești sunt zadarnice
– Cum putem să ne întărim, Părinte, în vremurile grele ce trăim? Ce trebuie să facem? Generația tinerilor ce trebuie să facă?
– Am răspuns: RUGĂCIUNE. “Cere și ți se va da, bate și ți se va deschide, caută…” Nu? Dacă nu ceri, Dumnezeu nu-ți dă nici mântuirea. Mântuitorul nu face dictatură. Numai cel ce vrea să se mântuiască se va mântui. Cine se roagă, cine cere: “Doamne, ajută-mă, Doamne, curățește-mă, Doamne, întărește-mă… Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt. Treime Sfântă, Slavă Ție! Ridica-voi ochii mei la Cer, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul”.
Nu trebuie sã ne îngrijim de trup mai mult decât e bine pentru suflet
Sã slujim trupului numai în cele necesare; sufletului, însã, sã-i dãm ce-i mai bun, spre a-l slobozi, cu ajutorul filosofiei, ca dintr-o închisoare, de legãtura cu patimile trupului, ca sã facem în același timp și trupul stãpân peste patimi. Stomacului sã-i slujim numai în cele de trebuințã, sã nu-i dãm mâncãrile cele mai plãcute, cum fac cei care cautã bucãtari și oameni pentru servit la masã, cei care cautã oameni, care rãscolesc pãmântul și marea, ca și cum ar plãti bir unui stãpân neîndurãtor. Vrednici de milã sunt unii ca aceștia din pricina îndeletnicirii lor; nu suferã mai puțin decât cei chinuiți în iad, care scarmãnã lânã ca sã întreținã focul, sau carã apã cu ciurul și o varsã într-un vas gãurit, așa cã muncile lor nu mai au sfârșit.
Despre inima duhovnicească: Gânduri pentru a cincea săptămână a Postului Mare
„Au trimis Dumnezeu pre Duhul Fiului său în inimile voastre, carele strigă: Avva Părinte.” (Gal. 4:6)
1. De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al cerurilor– mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales, şi că Tatăl nostru e însuşi Împăratul cerurilor şi pământului.
Curățați-vă sufletul prin spovedanie
Lăsați-vă casa nemăturată, necurățită, neaerisită, timp de un an! Oare nu va deveni ea o adevărată cocină? Și acum socotiți ce a devenit sufletul aceluia care nu un an, ci douăzeci, patruzeci, șaizeci sau șaptezeci de ani nu și-a curățit sufletul prin spovedanie!
Obişnuinţa cu păcatul
Oiceiul ce rezultă dintr-o repetare continuă a păcatului devine în sufletul omului o stare „firească”, prinzând atâta putere încât nimeni nu mai este în stare să-i reziste: puterea lui a copleşit până şi legea naturală. Prin urmare, atunci când în noi împărăţeşte un viciu, noi ne predăm lui devenindu-i robi. Voinţa liberă şi-a pierdut definitiv independenţa.
Slava deșartă – primejdie duhovnicească
Cea dintâi și cea mai mare primejdie pentru viața duhovnicească se ascunde în slava deșartă. Aici avem de luptat cu un vrăjmaș peste măsură de iscusit. Atacurile lui sunt foarte chinuitoare și viclene. Acolo unde îi este cu putință, îi biruie pe oameni cu ajutorul propriilor lor patimi și păcate. Iar acolo unde întâlnește împotrivire și luptă împotriva patimilor și păcatelor, însuflă gânduri deșarte de felul acestora: „Iată, am biruit și slăbiciunea asta a mea, și pe cealaltă! Cât de mult m’am ridicat duhovnicește!”
Părintele Selafiil din Siberia – „Nu te descuraja de nimic. Hristos este în inima ta”
Corespondența părintelui rus Selafiil, ucenic al Sfântului Luca al Crimeei și nevoitor în părțile Tomskului, Siberia, cu ucenicii săi din România: Piotr și părintele Filaret. Scrisorile părintelui Selafiil sunt unice mai cu seamă prin dragostea dreasă cu sare cu care-și îndeamnă ucenicii spre pregătirea duhovnicească cea de suflet mântuitoare și prin duhul profetic îngemănat cu o blândețe părintească rară.
Necredinciosul îşi este sieşi călău
Când omul îşi întoarce faţa către Dumnezeu, toate drumurile duc la Dumnezeu.
Când omul, însă, îşi întoarce faţa de la Dumnezeu, toate drumurile duc spre prăpastie.
Sf. Siluan Athonitul: “Duhul Sfânt ne dă puterea de a fi milostivi”
Mare e dreptatea Ta, Doamne. Tu ai făgăduit Apostolilor Tăi: „Nu vă voi lăsa orfani” [In 14, 18]; şi acum noi trăim această milostivire, şi sufletul nostru simte că Domnul ne iubeşte. Iar cine nu simte, e bine ca acela să se pocăiască şi să trăiască după voia lui Dumnezeu şi atunci Domnul îi va da harul Lui, care va călăuzi sufletul său. Dar dacă vezi un om care păcătuieşte şi nu ţi-e milă de el, harul te părăseşte.
Pr. Arsenie Boca: Credinţa are revelaţia cu care omul credinţei nu se tocmeşte
Credinţa e un risc al raţiunii. Dar nicidecum o anulare ci dimpotrivă, o iluminare a ei. E o absolutizare a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia, în modul divin al existenţei. Credinţa are revelaţia cu care omul credinţei nu se tocmeşte.
Dumnezeu ne însoţeşte mereu şi, pe măsură ce-L cunoaştem, viaţa noastră biologică şi psihologică se străbate tot mai tare de adevăr şi lumina cunoştinţei. Asta e ceea ce posedă credinciosul printr-o cale mult mai prescurtată, cunoştinţa pe care savantul n-o poate prinde prin ştiinţă, ci numai dacă şi-a împins ştiinţa până la toate marginile şi i-a recunoscut neputinţa.
Grupul Nectarie Protopsaltul – Gustați și vedeți
Gustați și vedeți ce bun este Domnul, Aliluia.
Chinonic alcătuit de Ioannis Kladas (+inc. sec XV), scurtat de Petros Lambadarios (+1778), iar pe românește potrivit de Anton Pann (+1854). Grupul Nectarie Protopsaltul, condus de Valentin Gheorghe, în concert la catedrala mitropolitană din Iași, mai 2003.
Sfântul Ambrozie de la Optina: Fără ajutorul Lui Dumnezeu, noi nu putem face nimic bun
„A trăi înseamnă să nu fii mâhnit, să nu judeci pe nimeni, să nu superi pe nimeni şi cu toţii să fii respectuos. Pentru mireni (creştinii din lume), rădăcina tuturor relelor este iubirea de argint, iar pentru călugări – iubirea de sine.“
„Tristeţea vine din îngâmfare şi de la diavol. Vine din îngâmfare când nu ni se face voia, când ceilalţi nu vorbesc despre noi aşa cum am vrea şi, de asemenea, vine din râvna de a depune eforturi peste puterile noastre.“
Slăbiciunile tinerilor de azi: lipsa credinței și superficialitatea morală
– Părinte, ați fost dintotdeauna preocupat de tineret, de problemele sale și de menirea sa. Cum vă apare astăzi tineretul român? Mai putem vorbi de o „generație nouă” – în sensul că aceasta este coagulată de un ideal comun, de o credință?
– Firește, nu putem vorbi astăzi de o nouă generație, după cum nici generațiile noi din trecut nu ar putea renaște în chip identic cu ele de atunci.