Fii cu Domnul în fiecare zi, clipă de clipă. Fă-ţi cale către El cu faptele şi gândurile tale. Cel care le-a făcut pe toate, a pus în toate un temei dumnezeiesc.
Începe tot lucrul, oricât de mic, cu Dumnezeu
Deşi citim nenumărate cărţi patristice, nu vrem să punem început bun…
Stareţul Iosif nu a cedat nici măcar o singură dată la aţâţările patimii mâniei, ci cu osândire de sine şi cu rugăciune le înăbuşea pe toate înlăuntrul său. Şi astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu a ajuns la desăvârşita omorâre a acestei patimi.
Acum ne apropiem de ţinta arătată nouă de Hristos
Dintre toate nevoinţele ascetice, năzuinţa după rugăciune este cea mai anevoioasă. Mintea noastră va fi într-o curgere permanentă. Uneori rugăciunea curge ca un curent puternic; alteori inima noastră se simte uscată şi seacă. Dar răgazurile în care ne pierdem ardoarea devin tot mai scurte.
Lumea devine mai bună, doar dacă fiecare dintre noi alegem Binele!
Reacţionând cu rău la rău nu reuşim decât să înmulţim răul pe pământ. Putem ieşi din acest cerc vicios doar dacă cerem de la Dumnezeu puterea şi ştiinţa Lui de a accepta durerea pe care ne-o produce răul, fără a răni şi noi, dar şi fără a tolera răul.
Ceea ce ţine de tine este încercarea de a avea o atitudine corectă înaintea lui Dumnezeu
Rugăciunea curată, ca şi credinţa, este darul lui Dumnezeu. Zice Apostolul Pavel că pe toate ni le dă Dumnezeu pe baza credinţei şi adaugă: iar aceasta darul lui Dumnezeu este (Efes. 2,8).
Rugăciunea este necontenită facere
Dacă mintea se află în chipuri pătimaşe, atunci întregul om se spurcă: şi mintea, şi sufletul, şi chiar şi trupul. Şi dimpotrivă, când mintea noastră, rănită prin harul cel de sus de dragostea lui Hristos, este trasă acolo unde este El, Hristos, atunci se întâmplă contrariul: mintea şi întreaga noastră făptură se sfinţeşte şi se înalţă, se apropie de Dumnezeu, şi cu anii devine în stare a se deprinde cu Dumnezeu, încât zi şi noapte omul petrece în toată vremea în Dumnezeu.
Să nu avem minte greoaie!
„(…) Cel cu minte greoaie care privește în jos și își pleacă sufletul către plăcerile trupului precum oile către pășune, trăind doar pentru pântece și pentru cele de sub pântece, este înstrăinat de viața lui Dumnezeu (Efeseni 4, 18) și străin de făgăduința Testamentelor, căci socotește că alt bine nu există în afară de desfătarea trupului. Acesta, ca tot cel care umblă în întuneric (Ioan 12, 35), după cum spune Scriptura, născocește toate relele acestei vieți, precum lăcomia, neînfrânarea patimilor, nestăpânirea poftelor, iubirea de putere, dorința de slavă deșartă și toată mulțimea patimilor care sălășluiesc în om.
Să nu așteptăm minuni, nici să căutăm dovezi ale puterii lui Dumnezeu
„(…) Iar omul, lăsând la o parte frica, a început să se plece spre credință și, voind să arate că datorită drumului pe care l-a făcut el s-a petrecut aceasta, își dădea silința ca să nu se creadă că în zadar s-a străduit. De aceea a voit să afle toate în amănunt. Și a crezut el și toată casa lui. Într-adevăr, mărturia era de netăgăduit.
(…) Deci ce avem de învățat de aici? Să nu așteptăm minuni, nici să căutăm dovezi ale puterii lui Dumnezeu. Văd și acum mulți care au devenit mai evlavioși atunci când, având copilul suferind sau soția bolnavă, s-au bucurat de oarecare alinare.
„Dacă nu veți crede, nu veți înțelege”
„Dar când zicem credință, înțelegem cunoaşterea adevărată despre Dumnezeu, şi nu altceva. Cunoaşterea este deci prin credință. Va mărturisi aceasta prorocul Isaia: Dacă nu veți crede, nu veți înțelege (Isaia 7, 9). Iar că o cunoaştere care constă dintr-o simplă teorie e declarată de scrierile Sfinților (de Scripturi) nefolositoare, poți înțelege şi din următoarele.
“Doamne al meu, rogu-mă, strigătul, primeşte revărsarea inimii mele!”
Să fim întotdeauna viteji, suflete frumoase, fără urme de nenorocire şi văicăreală…şi când în căderea şi în păcatul tău spui: “Doamne al meu, auzi-mi, rogu-mă, strigătul, primeşte revărsarea inimii mele!”, având deplina simţire că Domnul este înaintea ta şi te aude (Ps. 15, 8), atunci îndată vine întreaga rouă a cerului peste tine şi devii sfânt.
Tu, Doamne, mi-ai ajutat…
Îmbărbătaţi-vă în nevoinţă, nu renunţaţi la ea, chiar dacă întreg iadul s-ar ridica împotriva voastră şi lumea întreagă ar fierbe răutate şi ameninţare şi credeţi: „Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr (Ps. 144, 18)”. Amin!
„Să credem cu nădejde împotriva oricărei nădejdi…” Duminica a IX-a după Cincizecime la Mănăstirea Suruceni
Duminica a IX-a după Cincizecime a reunit în rugăciune obştea Mănăstirii Suruceni și credincioșii veniți pentru a participa la Sfânta Liturghie. Pericopa evanghelică a acestei Duminici relatează, în continuarea minunii înmulțirii pâinii și a peștilor din duminica precedentă, o altă minune, și anume umblarea lui Hristos pe Marea Galileii în timpul unei furtuni și potolirea acesteia.
PS Macarie: „Mântuitorul ne cheamă să ne desprindem de orice fel de atașamente, frici, spaime pentru a ne scoate definitiv din robia patimilor, scopurilor și dorințelor pământești”
În pericopa evanghelică după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei care s-a citit astăzi la Sfânta Liturghie, ni se relatează una dintre cele mai „spectaculoase” minuni din viața Mântuitorului, umblarea pe mare, minune care a rămas și în mentalul culturii de consum a societății actuale secularizate.
Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon cinstit în rugăciune la Mănăstirea Suruceni
Sâmbătă, 8 august 2025, zi în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, numeroși credincioși s-au alăturat obștii monahale pentru a participa la Sfânta Liturghie de Sărbătoare. Cu acest prilej, credincioșii au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, păstrate în Biserica așezământului monahal.
Dorinţa de a ne vedea „toate păcatele” e foarte periculoasă
Dorinţa de a ne vedea „toate păcatele” e foarte periculoasă şi poate fi prilej de mare cădere, venind dintr-o mândrie ascunsă deliberat sub o falsă smerenie, sau necunoscută din lipsa de îndrumare duhovnicească. Mulţi care au pornit pe această cale fără ascultare de duhovnic şi de sfânta rânduială a Bisericii au sfârşit fie în deznădejde şi renunţare la lupta cea bună, fie în tulburări emoţionale care ne îndepărtează de calea simplă şi cuminte a dobândirii bucuriei sfinte, pas cu pas şi numai cu mila Domnului.
Toţi care Îl avem pe Dumnezeu ca Tată avem ca Maică pe Maica Domnului
Toţi care Îl avem pe Dumnezeu ca Tată avem ca Maică duhovnicească pe Maica Domnului, care pururea se roagă şi pururea mijloceşte pentru noi şi pentru mântuirea neamului omenesc.
Iadul începe cu patimile pe care le purtăm în suflet
Evagrie zice că cel ce este păcătos și se roagă lui Dumnezeu să moară curând, se aseamănă unui om bolnav care roagă pe lemnar să-i strice patul, socotind că patul îi pricinuiește boala.