„(…) Cel cu minte greoaie care privește în jos și își pleacă sufletul către plăcerile trupului precum oile către pășune, trăind doar pentru pântece și pentru cele de sub pântece, este înstrăinat de viața lui Dumnezeu (Efeseni 4, 18) și străin de făgăduința Testamentelor, căci socotește că alt bine nu există în afară de desfătarea trupului. Acesta, ca tot cel care umblă în întuneric (Ioan 12, 35), după cum spune Scriptura, născocește toate relele acestei vieți, precum lăcomia, neînfrânarea patimilor, nestăpânirea poftelor, iubirea de putere, dorința de slavă deșartă și toată mulțimea patimilor care sălășluiesc în om. Căci cele rele sunt legate cumva una de alta și acolo unde se ivește una urmează neapărat și celelalte, ca și când ar fi atrase de o necesitate firească. (…) Tot așa sunt înlănțuite și unite între ele și patimile omenești. Când una pune stăpânire pe suflet, pătrunde acolo întreg șirul răutăților. Dacă ai nevoie să-ți descriu acest lanț viclean, gândește-te la un om care, din pricina unei plăceri, a fost biruit de patima slavei deșarte. Dar împreună cu slava deșartă a venit și dorința de a avea mai mult. Căci nu ar fi devenit lacom dacă slava deșartă nu l-ar fi adus la această patimă. Apoi dorința de a avea mai mult și de a fi mai presus de ceilalți aprinde fie mânia față de cel de același rang, fie mândria față de cel care este mai prejos, fie invidia față de cel care îl depășește. Iar invidiei îi urmează fățărnicia, fățărniciei mânia, iuțimii ura față de oameni, iar după toate acestea urmează osânda care duce la gheenă, la întuneric și la foc. Ai văzut lanțul răutăților, în care toate urmează unei singure patimi iscate de plăcere?”
.
Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, Cap. al IV-lea, 5, în Părinți și Scriitori Bisericești (2014), vol. 12, pp. 366-367