Sâmbătă, 8 august 2025, zi în care Biserica îl pomenește pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon, numeroși credincioși s-au alăturat obștii monahale pentru a participa la Sfânta Liturghie de Sărbătoare. Cu acest prilej, credincioșii au avut posibilitatea să se închine la părticele din moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, păstrate în Biserica așezământului monahal.
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon a trăit în cetatea Nicomidia din Asia Mică, în vremea împăratului Maximian (286–305 d.Hr.). Tatăl său, Eustorgiu, era senator păgân, iar mama sa, Euvula, era creştină. După moartea mamei, tatăl l-a îndrumat spre şcolile păgâne ale vremii. Tânărul Pantelimon a studiat filosofia și a urmat școala de medicină din Nicomidia, devenind ucenic al medicului Eufrosin. Datorită cunoștințelor sale temeinice și înțelepciunii în practicarea medicinei, a fost remarcat de împărat, care l-a ales drept medic personal. O carieră strălucită la curtea imperială părea să i se deschidă în față. Însă viața sa a luat o întorsătură hotărâtoare când l-a întâlnit pe bătrânul preot Ermolae, care i L-a descoperit pe Marele și Adevăratul Vindecător, Iisus Hristos. Credința a prins rădăcini în inima tânărului medic, întărindu-se și mai mult atunci când, prin rugăciunea sa către Domnul, a înviat un copil mort, mușcat de viperă.
Sfântul Pantelimon și-a asumat credința în Hristos cu atâta hotărâre, încât, atunci când i s-a cerut să se lepede de ea, a ales mai degrabă să-și dea viața, decât să se lepede de Hristos. Pentru el, a fi ucenicul lui Hristos era comoara cea mai de preț, iar nimic din lumea aceasta nu-l putea atrage sau clătina în credință și iubire față de Mântuitorul.
Această statornicie a fost trăsătura tuturor martirilor, așa cum subliniază PS Ignatie, Episcopul Hușilor: „Martirii sunt cei care au întruchipat, la modul deplin și autentic, dragostea față de Hristos. În felul acesta, ei își afirmau calitatea de creștini. Era suficient, pentru cineva din Biserica primară, să își mărturisească credința în Hristos Cel răstignit și înviat, ca acest lucru să atragă după sine martiriul, sau o atitudine de ingratitudine, ostilitate și dispreț. Disprețul lumii, calomniile, batjocura, sau orice fel de suferință provocată, nu puteau să constituie, pentru martiri, un obstacol în a-L iubi pe Hristos cu toată ființa lor. Hristos era înrădăcinat în adâncul inimii martirilor, încât ei, dacă ar fi renunțat la Acesta, coincidea cu faptul de a renunța la ei înșiși, de a se renega pe sine. Așa înțelegem noi puterea și capacitatea martirilor de a-și da viața pentru Hristos.”
Ori de câte ori sărbătorim un martir, e un bun prilej de a ne gândi ce înseamnă să fii, cu adevărat, creștin. Sfântul Pantelimon să ne inspire pe toți să Îl iubim pe Dumnezeu așa cum el L-a iubit.
După săvârșirea Sfintei Liturghii a fost oficiată Taina Sfântului Maslu, Taină care, prin rugăciunile preoţilor şi prin ungerea trupului cu untdelemn sfinţit, împărtăşeşte credincioşilor harul dumnezeiesc pentru tămăduirea bolilor trupeşti şi sufleteşti, pentru iertarea păcatelor şi întărirea sufletului.
Sfinte Mare Mucenice şi Tămăduitor Pantelimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
