Aşa cum sugerează şi numele său, „Valahul”, acest sfânt mucenic era de neam valah, adică român din Ţara Românească. El s-a născut în acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu în anul 1644, din părinţi cuprinşi în credinţă, evlavie şi chivernisire gospodărească. În acel timp a venit la conducerea ţării Mihnea al III-lea Voievod (1658-1659), poreclit „Turcitul”. Acesta a pornit o răscoală împotriva stăpânirii otomane, datorită haraciului care îi era impus de la Curtea Otomană.

Auzind aceasta, sultanul Mehmet a trimis o oaste de turci în Ţara Românească, pentru a pune capăt revoltei, şi a pedepsi pe domnitorul revoltat.

Continuare …

Cuviosul părintele nostru Iosif (în lume Ivan Litovkin) s-a născut la 2 noiembrie 1837, în familia conducătorului de sat Efim Litovkin şi a soţiei sale Maria. La vârsta de patru ani Vanea şi-a pierdut tatăl, iar la vârsta de unsprezece a rămas orfan şi de mamă. A început pentru el o viaţă grea. A fost nevoit să muncească la birt şi la băcănie, să care saci de cinci puduri şi alte greutăţi, să însoţească convoiul cu marfă. A suferit de foame, a fost prigonit, bătut de stăpânul crud. Însă viaţa aspră, înspăimântătoare, nu i-a pervertit şi nu i-a schimbat în rău caracterul.

Continuare …

Cuviosul Arsenie s-a născut în Roma cea Veche, din părinţi creştini şi dreptcredincioşi.

El a fost crescut în învăţătura cărţii şi în frica lui Dumnezeu. Şi ajungând bărbat îmbunătăţit, s-a arătat prea înţelept, pentru că a trecut desăvârşit toată învăţătura retoricii şi a filosofiei, cunoscând bine limba grecească şi latinească.

Continuare …

Aratarea semnului Sfintei Cruci pe cer la Ierusalim s-a intamplat in dimineata zilei de 7 mai 351, in timpul imparatului Constantiu, fiul Sfantului Constantin cel Mare. Crucea luminoasa s-a intins de la Golgota si pana la Muntele Maslinilor, pe o distanta de aprox. 9 km, stralucind mai tare decat soarele. Sfanta Cruce a ramas pe cer timp de 7 zile.

O multime de oameni au iesit din casele lor si de la munca lor indreptandu-se spre biserici pentru a aduce slava lui Dumnezeu.

Continuare …

Sfîntul şi dreptul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu din fiii lui Isav, care era al cincilea de la Avraam. El îşi avea petrecerea sa în pămîntul Hus, într-una din laturile Arabiei, şi era cel mai bogat om de la răsăritul soarelui, fiind foarte temător de Dumnezeu.

Dintre dobitoace avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute perechi de boi; asinele ce se păşteau erau cinci sute şi slugi foarte multe, avînd el lucruri mari pe pămînt, pentru că era bărbatul acesta de bun neam şi cu cinste mare între toţi cei ce vieţuiau la răsărit.

Continuare …

Precum negutatorii, asa si fiecare din voi, in sfantul si marele Post, adunandu-si bogatia duhovniceasca, a ajuns ca la un liman, la Sfintele Pasti, aducand cu sine multe bunatati si poveri de fapte bune, adica: post, privegheri, rugaciuni, iubire de lucrare si toate celelalte sarguinte ale evlaviei.

Insa grija cea mare este ca aceste fapte bune, sa se pazeasca, nu oricum s-ar intampla.

Continuare …

Sfantul Timotei era din satul Penapion, cleric al Bisericii si a trait pe vremea lui Diocletian, imparatul Romei.

Deci, tanar fiind, Timotei si-a luat, ca sotie, o fecioara, cu numele Mavra. Si, nefiind ei impreuna nici douazeci de zile de la nunta lor, s-a pornit prigoana impotriva crestinilor.

Continuare …

Deja din timpul vieții Atanasie de Aalexandria s-a bucurat de stima contemporanilor săi: fie ei adversari, arieni, melețieni, apolonariști sau marcilieni, fie puterea politică imperială, Constantin cel Mare, Iulian Apostatul, Jovian sau Valens, fie autoritățile ecleziastice, Vasile cel Mare, Iulius I al Romei, Osius de Cordova, Lucifer de Calgari.

Pe drept cuvânt unii i-au atribuit apelativul „cel Mare“ încă din timpul vieții în semn de recunoaștere a gândirii lui teologice, doctrinale, pastorale.

Continuare …

Sfânta Tamara s-a născut în anul 1166 ca fiică a regelui George al III-lea şi a reginei Burdukhan a Georgiei. După decesul regelui, Tamara a fost încoronată ca regină la vârsta de 18 ani.

– Trebuie să vă căsătoriţi, Maiestate, pentru a asigura continuarea dinastiei!, îi spuneau, în repetate rânduri, dregătorii de la curte.

Continuare …

Sfantul Apostol Iacob a fost fiul lui Zevedeu si fratele Sfantului Evanghelist Ioan, Cuvantatorul de Dumnezeu.

Si era unul din cei doisprezece apostoli, care, impreuna cu fratele sau, lasandu-si corabia, pe tatal sau si mreaja sa, a mers dupa Iisus la chemarea Lui cea dumnezeiasca si Ii urma pretutindeni, luand aminte la invataturile ce ieseau din Preacurata Lui gura si vedea minunile ce se faceau de El.

Continuare …

Sfîntul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminţia lui Levi, ucenic al Sfîntului Apostol Petru şi fiu iubit al aceluia întru Sfîntul Duh, pe care îl pomeneşte în scrisoarea sa, zicînd: „Vă sărută pe voi aleasa Biserică din Babilon şi Marcu, fiul meu„. Iar fiu era nu după trup, ci după duh, născut prin bunavestire şi prin baia Sfîntului Botez.

Sfîntul Marcu a fost numărat în ceata sfinţilor şaptezeci de apostoli ai lui Hristos, mai întîi cu Sfîntul Petru, de care a fost pus şi episcop.

Continuare …

Acest Sfînt Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian împăratul Romei, care avea dregătoria de stratilat, adică de voievod, fiind de neam got. Şi era credincios şi plăcut rob al Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, şi cerceta pe cei ce pătimeau în temniţe pentru Hristos, slujind acelora din averile sale şi întărindu-i la răbdare, apoi îi îndemna la nevoinţa cea fără de frică.

Şi avea viaţă atît de îmbunătăţită, încît pentru curăţenia şi pustnicia sa, a luat putere asupra diavolilor şi izgonea din oameni duhurile cele necurate.

Continuare …

În părţile Siriei era o cetate ce se numea Ramel, în care se zidea o biserică de piatră, în numele Sfîntului Marelui Mucenic Gheorghe. Şi nu era în acel loc piatră de felul acela, din care s-ar fi putut face stîlpi mari, spre întărirea zidirii, ci din alte părţi depărtate se aduceau pe mare stîlpi de preţ.

Deci, mulţi din cetăţenii cei iubitori de Dumnezeu s-au dus în diferite locuri ca să cumpere stîlpi de piatră pentru biserica ce se zidea.

Continuare …

Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obţinut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicîndu-şi teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford şi susţinut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909.

La sfîrşitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Sîrbe.

Continuare …

Pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Sava, cel numit Gotul. Acest sfant parinte al nostru a pătimit pentru Hristos la anul 372, în vremea prigoanei lui Atanaric, de la dregătorul Atarid, săvârşindu-se prin înecare în râul Buzău. Despre aceasta a scris Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cerând moaştele sale de la Biserica din Goţia.

Căile de pătrundere şi răspândire ale creştinismului primar în Dacia sunt şi cele care au adus credinţa creştină în zona Chiojdu: calea apostilică, calea romană şi influenţa gotică.

Continuare …