Sfantul Timotei era din satul Penapion, cleric al Bisericii si a trait pe vremea lui Diocletian, imparatul Romei.
Deci, tanar fiind, Timotei si-a luat, ca sotie, o fecioara, cu numele Mavra. Si, nefiind ei impreuna nici douazeci de zile de la nunta lor, s-a pornit prigoana impotriva crestinilor.
Timotei, fiind prins, a fost adus inaintea lui Arian, dregatorul Tebaidei, spre cercetare. Drept aceea, i-a poruncit dregatorul sa infatiseze cartile, din care citea crestinilor, invatandu-i, dar el n-a voit sa faca una ca aceasta, ci, inca, a raspuns dregatorului, ca el tine cartile ca pe niste copii ai sai si ca se intareste din ele si capata ajutor, cu puterea dumnezeiestilor cuvinte, scrise intr-insele si ca nimeni nu-si da de buna voie copiii la moarte.
Deci, prigonitorul, maniindu-se de indrazneala lui Timotei, a dat porunca sa-l puna la grele chinuri. Si degraba, la porunca dregatorului, slujitorii i-au strapuns urechile lui Timotei cu fiare inrosite in foc, incat acesta si-a pierdut lumina ochilor, scurgandu-i-se ochii. I-au legat apoi gleznele la o roata si i-au pus o zabala in gura, iar, dupa aceea, spanzurandu-l cu capul in jos, i-au atarnat de grumazi o piatra grea, marindu-i astfel, si mai mult, durerea. Dar, neslabind el in credinta, la aceste chinuri, prigonitorii au crezut ca vor putea indupleca pe femeia lui sa slujeasca idolilor.
Iar ea, neascultand de ei, ci mai mult luand aminte la cele ce o invata Sfantul Timotei, sotul ei, a marturisit ca este crestina. Pentru aceasta i-au smuls parul capului, si i-au taiat toate degetele si au aruncat-o intr-un cazan cu apa clocotita, in care, nearzandu-se Sfanta, dregatorul gandea ca apa nu este clocotita si ca este apa rece. Si, cerand el sa i se toarne apa din cazan pe mana, indata i s-a jupuit pielea de pe mana. Si multe alte chinuri si rani au indurat Timotei si sotia sa, dar n-au incetat o clipa, a marturisi credinta lor in Hristos si a defaima paganeasca inchinare la idoli.
Deci, vanzadu-i tari in credinta, dregatorul a dat porunca sa fie rastigniti amandoi, unul in fata altuia. Si, dupa noua zile de chin si-au dat duhul, in ziua de trei mai. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
Extras din Sinaxar pe luna mai