Ceremonia de proclamare a Canonizării Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, a avut loc la 27 octombrie 2019, în prezența Patriarhului României, Preafericitul Părinte Daniel, a membrilor Sfântului Sinod și a miilor de pelerini veniți la București. Click aici pentru vizualizare.
.
.
„Omul în Hristos este infinit şi nemuritor, pentru că „a trecut din moarte la viaţă” (In. 5,24), moartea nu-i mai întrerupe existenţa; ea se prelungește din timp în veșnicie.” (Sfântul Iustin Popovici)
Am găsit mănăstirea Suruceni bogată duhovnicește, frumoasă, plină de viață și culoare ca toamna de afară, străjuită de rugăciunile și ocrotirea duhovnicească a Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe-Ismail, canonizarea căruia va fi proclamată la sfârșitul acestei luni cu prilejul sărbătorii Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, de Hramul Catedralei Patriarhale din București, în 27 octombrie 2019, după Sfânta Liturghie oficiată de Patriarhul Daniel împreună cu mai mulți membri ai Sfântului Sinod ai Bisericii Ortodoxe Române.
De prezența duhovnicească și urmele rodnicii activități a Sfântului Ierarh Dionisie la Suruceni ne mărturisesc chiar și bătrânii și falnicii tei și brazi ai mănăstirii, sub care s-a odihnit și recules cândva și vrednicul Stareț, toate fremătând la dragostea lui Dumnezeu.
În Duminica a 14-a după Rusalii Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
Poporul Meu! Ce ţi-am făcut şi cu ce te-am împovărat? Răspunde-Mi! (Mih. 6, 3)
În Duminica a XIII-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
În Duminica a X-a după Rusalii, numeroși credincioși au trăit bucuria duhovnicească a rugăciunii alături de obștea monahală a Mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni.
Ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? (Mt. 9, 5)
În Duminica a VI-a după Rusalii, numită și a Vindecării slăbănogului din Capernaum, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
În Duminica a V-a după Cincizecime la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
In Duminica a IV-a după Rusalii, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși. Răspunsurile liturgice au fost date de corul de maici al mănăstirii.
„Prin firea sa Dumnezeiesc-omenească, Biserica este, fără îndoială, un organism fără asemănare în lumea pământească. În această fire a ei este și sfințenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeiesc-omenesc al sfințirii oamenilor și, al sfințirii prin oameni, a celorlalte zidiri.” (Sfântul Iustin Popovici)
“Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.” – Acest om simplu, învăţându-i pe învăţătorii cei mincinoşi, care sunt cei pe care îi ascultă Dumnezeu şi care sunt cei pe care nu-i ascultă El, strigă acum cu glas mare că Hristos este cel mai mare făcător de minuni din toată istoria lumii.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
„Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie.” (In.4,10)
În Duminica a V-a după Paști, cunoscută și sub numele de „Duminica Samarinencii”, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii așezământului monahal în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
„Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie vei citi în cei care vor urma.” (Sfântul Paisie Aghioritul, 1924 – 1994)
De secole, mănăstirile își deschid mereu porțile pelerinilor și călătorilor, indiferent dacă aceștia ajung acolo în căutarea liniștii sufletești sau dintr-o curiozitate turistică și culturală.
Cerurile spun Slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria! (Psalmul 18, 1-2)
.
.
.
.
.
.
.
Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl săvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia ! (Acatistul Sfintelor Femei Mironosițe)
Sărbătoarea Învierii Domnului nu este doar un praznic al Bisericii, ci și al mădularelor ei. Este Sărbătoarea la care întreaga zidire se face părtașă primăverii, precum și Învierii. Este primăvara văzută și nevăzută. „Acum toate s-au umplut de lumină – și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a întărit“ (Canonul Paștilor)
„Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului.”