Cu binecuvântarea Înaltpresfințitului Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, dar şi cu avizul Ministerului Culturii al R. Moldova, la mănăstirea de maici cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din localitatea Suruceni continuă lucrările de restaurare a Bisericii „Sfântul M. Mc.Gheorghe”, obiectiv de patrimoniu național istoric ce datează din perioada anilor 1825-1828.
În anul 1959 mănăstirea Suruceni a fost închisă și vandalizată prin distrugerea premeditată a aspectului arhitectural inițial. Pe atunci biserica „Sf. Gheorghe” dispunea de două cripte, necropola familiei ctitorilor Suruceanu și a stareților mănăstirii. În acest cavou a fost înmormântat în anul 1943 și Episcopul Dionisie Erhan (fost stareț al mănăstirii între anii 1908-1934).
În acel an de grea încercare pentru viața și istoria mănăstirii Suruceni, a avut de suferit și Biserica de vară „Sf. Gheorghe”: au fost demolate turlele decorative, criptele ctitorilor, stareților, dar și pridvorul și clopotnița de la intrare.
După redeschiderea mănăstirii în anul 1991, în anul 1994 au început primele lucrări de reconstrucție a bisericii, însă fără un proiect specializat, accentul fiind pus pe „refacerea” pridvorului și reproducerea părții superioare a clopotniței, sub formă simplificată și sumară.
O altă intervenție nereușită a fost placarea exterioară cu plăci de tuf „armean” roz, astfel fiind distruse și puținele elemente decorative. Intrarea în ambele cripte-gropnițe nu a fost reconstruită, iar accesul în cripta stareților a fost acoperit.
În ceea ce privește aspectul arhitectural, Biserica „Sf. M. Mc. Gheorghe” este construită din piatră, pe plan simetric dreptunghiular. Principalele dimensiuni ale bisericii sunt: lungimea – 20.00 m, lățimea – 15.00 m, înălțimea – 17.00 m. Stilul arhitectural este unu eclectic, cu puține detalii decorative din arhitectura clasică. Influența clasicismului este vizibilă atât în frontoanele triunghiulare, cât și în decorul ferestrelor. Compoziția spațială a bisericii este una tipică: pridvor, naos și altar. Altarul este flancat de proscomidiar și diaconicon prevăzut cu ușă de acces din exterior. În compoziția bisericii se află cafastrul și turnul clopotniței. Naosul are două abside (nave) laterale curbe, dându-i bisericii un plan cruciform doar din interior. Bolta naosului este din carcasă din lemn, tencuită și pictată. Arhitectura este în stil neo-clasicist, cu ușoare reinterpretări în procesul construcției de către meșterii locali, obținându-se un plan cu specific autohton.
Proiectul presupune restaurarea aspectului exterior iniţial prin restabilirea formei originale a clopotniţei, turlelor, cavourilor şi a faţadelor, inclusiv:
- Soclu, plăci din piatră pentru faţade tip Cosăuţi;
- Restaurarea faţadei, tencuieli, detalii arhitecturale, cornișe, ancadramente, elemente decorative și cromatici cu metode și materiale identice celor istorice.
- Reconstituirea acoperișului, a turlelor decorative din tablă de cupru, a crucilor din metal forjat manual.
- Restaurarea criptelor.
- Reconstituirea tâmplăriei după modele de epocă. Reconstituirea uşii de intrare, inclusiv ferecăturii. Conservarea și restaurarea gratiilor autentice ale ferestrelor.
- Restaurarea/reconstituirea tencuielilor, detaliilor arhitectural-decorative interioare și balustradei corului după modele de epocă. Restaurarea bolților interioare ale bisericii conform structurii istorice. Pardosele: Reconstituirea după modelul de epocă.
- Pereu: Acoperirea pereului cu piatră naturală neregulată.
Autorii proiectului: ASP A. Homa, Arh. S. Homa, Arh. [E. Bîzgu], Arh. V. Veresceaghin, Ing. F. Iordachi/2016.
Sursa: https://manastireasuruceni.md/
