Vineri, 18 noiembrie, în ziua pomenirii sfinţilor mucenici Galaction şi Epistimia, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a liturghisit la Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din s. Suruceni, r. Ialoveni.
Alături de PS Siluan au coliturghisit clericii mănăstirii, iar în biserică au înălţat rugăciuni maica stareţă Egumena Epistemia (Goncearenco) împreună cu obştea monahală, pelerini, dar şi un grup de copii din capitală.
Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune și slujbă. Atât creștinii din lume, cât și călugării, cunosc sunetul bătutului în toacă, ce îi cheamă zilnic la rugăciune. Baterea în toacă, înainte de începutul slujbei, cheamă pe toți creștinii în Biserică.
Toaca nu este o creație pur estetică sau culturală, ci ea este un text liturgic cuprins într-un act liturgic, este o rugăciune, este un mijloc de înălțare a omului la Dumnezeu, este ceea ce marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cântecul toacei face legătura între pământ și cer, între uman și divin, între ceea ce se cunoaște și ceea ce nu se cunoaște.
Preacuvioasă Maică Stareță,
Iubită soră întru Hristos,
Vestea trecerii la cele veşnice a mamei Preacuvioșiei Voastre, roaba lui Dumnezeu Olga, ne-a întristat profund, pentru că nu este nimic mai dureros şi mai cutremurător în această viață pământească, decât să-ţi pierzi un părinte – care a vegheat la liniştea, buna creştere a copilului său de cum a văzut lumina zilei.
Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare.
Scăldătoarea şi acea apă, după părerea mea, semnifică poporul iudeilor. Pentru că Apocalipsa lui Ioan ne arată clar că oamenii sunt reprezentați în chipul apelor. Când multe ape s-au arătat lui Ioan şi el a întrebat ce sunt acestea, a primit răspunsul că aceştia sunt oameni (cf. Apoc 17, 15).
De aceea, acea apă care închipuie un popor era înconjurată de cele cinci cărţi ale lui Moise, ca de nişte pridvoare.
Cine este aceea care dăruieşte Mironosiţelor întreaga strălucire cerească? Preasfânta Maică a Domnului.
Ea este cea dintâi Mironosiţă şi mai presus de toate. Despre ea se spune în sfintele rugăciuni că ne-a născut scumpul Mir Ceresc, pe Domnul Hristos, dăruindu-ne bună-mireasmă. De aceea este cea dintâi Mironosiţă, înaintea tuturor. Şi fericit este acel suflet care îi urmează, cu credinţă, în Fiul Său Cel Înviat, în Domnul Hristos, cu dragoste sfântă, cu rugăciune, cu post şi cu toate celelalte sfinte virtuţi.
Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie praznicală a fost oficiată de către preoţii slujitori ai mănăstirii împreună cu protodiaconul Ioan Munteanu, răspunsurile la strană fiind date de către corul de maici. Mulțimea de credincioși împreună cu preoții și obștea monahală au fost într-un cuget și o simțire. Nimic mai înălțător și mai nobil decât a aduce doxologie Preasfintei Treimi. O Liturghie cu adevărat simțită și trăită duhovnicește de fiecare din cei prezenți. Sărbătoarea a fost un moment de sfințire, de binecuvântare și de comuniune între cler, monahii și credincioși.
Dragii noștri, Hristos a Înviat!
Lumina și mila lui Dumnezeu se revarsă din plin asupra lumii în această noapte „care nu cunoaște somn”. Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos a adunat la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” mulțime de creștini, dornici de a da slavă și mulțumire lui Dumnezeu, de a se bucura duhovnicește în „această vestită și Sfântă zi, una a sâmbetelor, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor este și sărbătoare a sărbătorilor”. Fiecare din noi simțim, trăim în chip tainic și negrăit în adâncul inimii noastre dumnezeiescul fapt al Învierii, care dă sens vieții creștine, istoriei universale și omenirii. Învierea Domnului este sfântă și încărcată de bucurie pentru că astăzi poarta cerului, care fusese închisă oamenilor, a fost deschisă de Hristos celor ce-L mărturisesc.
În Sfânta şi Marea Vineri, Biserica Ortodoxă trăieşte două evenimente cutremurătoare din istoria mântuirii: răstignirea pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi punerea Sa în mormânt. Punctul central al slujbelor din această zi, şi al tuturor slujbelor din întreaga perioadă premergătoare Sfintelor Paşti, îl reprezintă Utrenia Sâmbetei celei Mari, în cadrul căreia este cântat Prohodul. Tristeţea acestei zile este reliefată în imnele liturgice alcătuite de Sfinţii Părinţi, care s-au întrecut în a creiona într-o manieră cât mai profundă şi mai sensibilă simbolismul ei. Evenimentele în sine îndeamnă „tot trupul omenesc să tacă şi să stea cu frică şi cu cutremur şi nimic pământesc întru sine să nu gândească, căci Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor merge să Se junghie şi să Se dea spre mâncare credincioşilor“.
”Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus însă a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea.
În vremea aceea unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce la el. Iisus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă. Şi iată o femeie din oraş, care era păcătoasă, aflând că prânzeşte în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu mir şi, stând înapoi lângă picioarele Lui şi plângând, a început să-I ude cu lacrimi picioarele şi cu părul capului ei să le şteargă; şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
Slavă, Doamne, Dumnezeieștilor Tale Taine, cu care ne înveșmântezi ca și cu o Dumnezeiască haină și stăpânire! Îți mulțumim pentru mila Ta cea negrăită!
Prima Duminică din Postul Mare, a Triumfului Ortodoxiei celebrată la mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni. (Galerie foto)
Miercuri, 9 martie 2016, ÎPS Mitropolit Vladimir a primit în audiență la reședința mitropolitană stareța MănăstiriI Suruceni, Preacuvioasa Egumenă Epistemia (Goncearenco).
Prin pronia lui Dumnezeu, Mănăstirea Suruceni, de câțiva ani, este în plin proces de renovare. În acest sens, maica stareță a făcut o trecere în revistă a activităților realizate până în prezent.
“Cât de minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate întru înţelepciune le-ai zidit!” (Ps 103, 24).
Pe Cuviosul Antipa, mare trăitor duhovnicesc şi călugăr sfânt, l-a odrăslit pământul Moldovei în veacul al XIX-lea.
Acest ostaş al lui Hristos, numit din botez Alexandru Luchian, s-a născut în anul 1816 într-o familie de ţărani credincioşi din satul Calapodeşti – Bacău. La vârsta de 20 de ani a fost călăuzit de Duhul Sfânt să intre în nevoinţa călugărească.
Iubiți frați și surori întru Hristos,
„Sărbătoarea recreării noastre” revarsă în suflet lumină, iubire și bucuria prezenței neântrerupte a lui Dumnezeu în noi și cu noi. Nașterea Domnului este singura noastră speranță de viață, pentu că Hristos S-a făcut leac cu putere multă pentru mântuirea neamului omenesc.
În acest moment sublim și „unic nou sub soare”, să ne apropiem cu sufletul curat, cu inima smerită și cu mintea înnoită să ne închinăm „Soarelui Dreptății” și să-I aducem și noi, aidoma magilor, în loc de aur – sufletul nostru curat în care Mântuitorul să-Și facă sălaș, în loc de smirnă – credința noastră neclintită și sinceră în Dumnezeirea Lui, iar în loc de tămâie – faptele noastre cele bune, rod al credinței lucrătoare prin iubire.
Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos să ne facă bineplăcuți Lui Dumnezeu și casnici ai Lui, împlinind pururea voia Sa cea Sfântă.
Vă dorim din suflet, Sărbători fericite, bucurii duhovnicești!
Cu dragoste și multă prețuire,
egumena Epistemia împreună cu obștea monahală
Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale…
Astăzi, în miez de iarnă fără zăpadă, la un sfârșit de an civil, am poposit la mănăstirea Suruceni – un loc de suflet și reculegere duhovnicească pentru mulți creștini din țărișoara noastră.