Iz de tămâie mai răzbate prin aerul proaspăt al iernii, amintindu-ne de frumoasele Sărbători, care au rămas în urmă. Iar viața Bisericii urmează cursul firesc, cuvântul lui Dumnezeu fiind rostit în continuare de la înălțimea amvoanelor pentru ca viața noastră să rămână ancorată în Hristos.
Dumnezeu este cu noi nu doar de Sărbători și în momente de bucurie. El este. Este alături. Și așa și va rămâne, mereu Aproapele nostru. Dar este și Cel Care încearcă să ne scoată din creștinismul confortabil, cu care ne-am acomodat atât de mult. Am învățat „ce să nu facem“ și credem că păzirea unui spectru de reguli morale ne poate mântui. Pr. Rafail Noica spunea: „Astăzi viața duhovnicească se confundă cu o revenire la moralitate, cu o moralitate neinspirantă și insipidă. Nu! Moralitatea este numai un prim pas de întoarcere, un prim pas primitiv de întoarcere la viața duhovnicească.”
Această cumințenie și moralitate îl caracteriza și pe tânărul bogat din Evanghelia de astăzi. Când însă Hristos a ridicat ștacheta, propunându-i să devină împreună-lucrător pentru averea cerească, tânărul a plecat întristat.
Și pe noi Hristos ne îndeamnă la jertfă, la o luptă pentru o viață mai curată, mai adevărată, ancorată în veșnicie. Dacă Hristos nu este în miezul vieții noastre, ne facem vinovați asemenea tânărului bogat de pierderea șansei oferite de Hristos, de a fi asemenea Lui…
Biserica Ortodoxă se află astăzi, 14/27 ianuarie, în ziua Odovaniei Sărbătorii Botezului Domnului. În această duminică, a XXXV-ea după Rusalii, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii așezământului monahal în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
„Astăzi este Odovania Botezului Domnului, care marchează sfârșitul Sărbătorilor de iarnă după calendarul vechi neîndreptat. Din păcate, adesea asociem Sărbătorile cu chef și petreceri, pe când acestea ar trebui să ne învețe recunoștința și dragostea fata de Dumnezeu, să ne pregătească pentru viața viitoare. În această duminică am ascultat pericopa evanghelică despre Tănărul bogat de la Luca (18, 13-27), fragmentul dat fiind redat de asemenea și de evangheliștii Marcu și Matei. De multe ori credem că acest fragment evanghelic nu ne vizează în mod direct, căci nu avem bogății impunătoare la care ar trebui să renunțăm. Însă fiecare dintre noi avem lucruri la care nu am vrea să renunțăm, suntem atașați de ceva la care ținem foarte mult. Să nu ne grăbim să-l acuzăm pe tânărul bogat din Evanghelie, cât nu suntem pregătiții să renunțăm la acele lucruri și „bogății” care ne împedică să-L urmăm cu adevărat pe Hristos,” – a menționat părintele Mihail Costandache, clericul mănăstirii Suruceni.
Să-I cerem lui Hristos să ne dăruiască această putere sufletească, capabilă să ne facă să renunțăm la orice pentru El. Să-L punem în centrul vieții noastre, să-L iubim și să-I slujim cu toată ființa noastră. Și apoi, să-I cerem să ne facă mai buni, mai înțelepți, mai oameni… oameni gată de jertfă, dăruire și iubire.
A consemnat Natalia Lozan