„Vine Hristos să dea mântuire tuturor credincioșilor prin Botez, că întru aceasta pe Adam curățește, pe cel căzut înalță, pe tiranul cel ce l-a surpat îl rușinează, cerurile deschide, pe dumnezeiescul Duh îl pogoară și împărtășirea nestricăciunei dăruiește.” (Din Mineiu)
„Nimenea nu e atât de bun și de milos ca Domnul, dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește.” (Sfântul Marcu Ascetul)
Cunoscând pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au rătăcit în gândurile lor şi inima lor cea nesocotită s-a întunecat (Rom. 1,21).
„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.” (Troparul Naşterii Domnului, glasul al 4-lea)
„Cum aşteptăm noi pe Stăpânul Lumii, pe Stăpânul stăpânilor, pe Mântuitorul neamurilor? Va găsi Pruncul Iisus Hristos cu Sfânta lui Maică un colţişor curat şi odihnitor în ieslea din Betleemul inimii noastre sau aceasta este mânjită şi surpată, şi pustiită de păcate, şi El nu va putea găsi în noi locaşul cuviincios ca să-Şi plece capul? Şi dacă nu va găsi acest locuşor curat ca aurul şi înmiresmat cu smirna şi tămâia smereniei, şi a rugăciunii, El nu va veni şi nu Se va sălăşlui în noi, şi atunci cu adevărat nu vom avea nici un folos de naşterea Lui. EI va merge la alţii, la aceia care Îl aşteaptă şi Îl doresc cu adevărat…” (Pr. Sofian Boghiu)
„Dumnezeu pentru fiecare dificultate ne-a dat și mijlocul de a fi biruită și modul de a se împlini orice dorință a omului. Mi-e sete? Mi-a dat izvorul. Vreau viața veșnică? Mi-a dat Sfânta Împărtășire. Când refuz Sfânta Împărtășanie, cum să-mi dăruiască Hristos viața veșnică? Când refuz să merg la izvor, din piatră poate să țâșnească apă, dar când există izvor, niciodată nu va țâșni din piatră și nu va îngădui să țâșnească, chiar dacă dedesubtul pietrei există mulțime de apă.” (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
„Drept aceea dară, trebuieşte şi noi, când vom intra în sfânta Biserică, să ne curăţim întâi de păcatele noastre şi de cugetele cele viclene şi apoi cu cunoştinţă întreagă să ne facem vase alese, să primim, prin darul Duhului Sfânt, cuvântul lui Dumnezeu în inimile noastre şi aşa, cu acest mijloc, vom fi adevăraţi prăznuitori, măcar că pe Preasfânta Fecioară, de vreme ce este şi se numeşte pricina tuturor bunătăţilor, nu este cu putinţă nici cu un mijloc să o cinstim şi să o prăznuim precum se cade.” (Sf. Antim Ivireanul)
„În zilele noastre, oamenii aspiră să fie iubiți și de aceea eșuează. Corect este să nu te intereseze dacă alții te iubesc sau nu, ci dacă tu îl iubești pe Hristos și pe oameni. În felul acesta îți va fi plin sufletul.” (Sfântul Porfirie Kafsokalivitul)
Cât se înşală oamenii care caută fericirea departe de ei înşişi, în ţări străine şi în călătorii, în bogăţie şi în slavă, în marile averi şi desfătări, în plăceri şi în opulenţă, în toate aceste deşertăciuni al căror sfârşit este amărăciunea. Înălţarea castelului fericirii în afara inimii noastre se aseamănă cu zidirea clădirii sau cu terenul zguduit continuu de cutremure. Pe scurt, o asemenea zidire se va face movilă de pământ. (Sf. Nectarie din Eghina)
„Când ai bogăție, cugetă cum vei îndura cu vrednicie sărăcia. Când ești fericit, cugetă cum vei îndura cu vrednicie nefericirea. Când te laudă oamenii, cugetă cum vei îndura cu vrednicie defăimările lor. Iar în toată viața cugetă cum vei muri cu vrednicie.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
Apa nu se adună pe crestele munţilor, ci în locuri joase, adânci. Nici binecuvântarea lui Dumnezeu nu se sălăşluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa Lui, ci în cei smeriţi si blânzi, care si-au adâncit inima prin smerenie şi blândeţe, prin închinare înaintea măreţiei lui Dumnezeu şi ascultare de voia Sa. (Sf. Nicolae Velimirovici)
Numeroși credincioși s-au adunat joi, 17 septembrie 2020, la Mănăstirea “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Suruceni pentru a-l cinsti pe Sfântul Ierarh Dionisie. Sfânta Liturghie praznicală a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi. Atmosfera de rugăciune a fost înfrumuseţată de corul mănăstirii.
Joi, 17 septembrie 2020, îl vom cinsti în rugăciune pe Sfântul Ierarh Dionisie, Episcopul Cetăţii Albe-Ismail, ale cărui sfinte moaște se află la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni.
„Sentimentul de nevrednicie trebuie mai mult să ne apropie de împărtăşanie decât să ne îndepărteze. Dacă ne împărtăşim, nu o facem pentru că ne considerăm vrednici de a-L primi pe Dumnezeu şi de a intra în comuniune cu El, ci pentru că suntem slabi, neputincioşi, răniţi, infirmi, bolnavi şi pentru că avem nevoie de prezenţa Lui în noi, în modul cel mai lăuntric, pentru a ne întări, pentru a ne trata rănile, a ne vindeca, pentru a ne mântui.” (Jean-Claude Larchet)
În Duminica a XIII-a după Rusalii numeroși credincioși s-au rugat alături de obştea Mănăstirii Suruceni la Sfânta Liturghie. Răspunsurile la strană au fost oferite de corul mănăstirii. Parabola Evangheliei din această Duminică este una istorico-profetică, reprezintând un rezumat al istoriei neamului omenesc, în general, dar în special al poporului ales. Biserica ne prezintă tulburătoarea pildă a lucrătorilor viei acum, la început de toamnă, când adunăm roadele câmpului, dintr-un motiv bine definit: ne îndeamnă să reflectăm, ce fel de lucrători suntem fiecare în „via” Domnului?
Cel ce a zis mării taci, liniștește-te! (Mc. 4, 39) a potolit și gândurile care se zbuciumă în noi precum valurile. Nu apucăm bine să-L chemăm, și Cel Bun vine cu milă și îndurări și împlinește rugăciunea celui ce se roagă, și risipește norul întristării, și aduce în inimă lumină prin gândurile bune. Și ce nu face? Dacă și pentru noi S-a predat pe Sine până la moarte, încă moarte pe cruce, Cum nu ne va da toate împreună cu El? (Sfântul Teodor Studitul)
De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. (Mc. 9, 24)