
În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârşit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, şi Dumnezeu a devenit centrul vieţii lui. (Pr. Varnava Iankos)


În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârşit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, şi Dumnezeu a devenit centrul vieţii lui. (Pr. Varnava Iankos)

„Domnul iubește atât de mult pe om că îi dă darurile Sfântului Duh. Dar până ce învață să păstreze harul, sufletul trece prin multe furtuni.” (Sfântul Siluan Athonitul)

„Trăiţi ca un om.” Ştiţi ce înseamnă „trăiţi ca un om”? Rugaţi-vă unul pentru altul. Şi fiecare pentru fiecare şi pentru toţi. Vezi că te supără sau te necăjeşte aproapele, încearcă de la început, că e nevoinţă, nu atâta să te superi, nu să judeci, cât să te rogi pentru săracul de el. Te sminteşte preotul sau duhovnicul, roagă-te pentru el. Te sminteşte episcopul, roagă-te pentru el. Fiecare să se roage pentru toate mădularele Bisericii şi pentru întreaga Biserică şi atunci vom deveni altă lume. (Pr. Rafail Noica)

«Hristos este în cer, iar noi suntem pe pământ. Oare El este departe de noi? Nici vorbă. Dacă ai întreba distanța, este departe; întreabă dragostea, și ai să vezi că este împreună cu noi! S-a coborât ca să te tămăduiască; S-a înălțat ca să te ridice. Vei cădea din nou dacă vei vrea să te ridici prin propriile tale puteri, însă vei rămâne sus dacă te va ridica El». (Fericitul Augustin)

Sfinții sunt creștinii cei mai desăvârșiți, care s-au sfințit în gradul cel mai înalt cu putință prin exercitarea credinței în Domnul Iisus Cel înviat și veșnic viu. Ei sunt singurii adevărați nemuritori din neamul omenesc, pentru că trăiesc cu toată ființa lor în Cel înviat și nici o moarte nu are stăpânire asupra lor. Întreaga lor viață este din Hristos. (Sfântul Iustin Popovici)

„Domnul ne iubeşte şi de aceea putem de nimica să ne temem, afară de păcat, căci din pricina păcatului se pierde harul, iar fără harul lui Dumnezeu, vrăjmaşul mână sufletul aşa cum vântul goneşte frunza uscată sau fumul.” (Sf. Sofronie Saharov)

Nimeni nu este îndepărtat de la chemarea vieții celei sfinte, care are felurite măsuri și chipuri de petrecere. (IPS Ierótheos Vlachos)

La 24 aprilie 2020, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir al Chișinăului și al întregii Moldove, Sfânta Mănăstire Sireți împreună cu protopopiatul Strășeni și în colaborare cu Primăria Sireți a organizat o procesiune cu moaștele Sfântului Ierarh Dionisie, Episcopul Cetății Albe – Ismail.

„Precum o cetate pe care n-ai văzut-o încă, dacă cugeți la ea, nu înseamnă că ai și fost acolo, tot așa e și cu Dumnezeu, și cu cele dumnezeiești: nu cugetându-L și teologhisindu-L pe Dumnezeu îl experiezi….La fel e și cu comorile dumnezeiești: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, dacă nu le pătimești/experiezi cele dumnezeiești și nu le vezi cu ochii inteligibili și mai presus de cugetare, nu vezi, nu ai și nu posezi cu adevărat nimic din cele dumnezeiești.” (Sf. Grigorie Palama)

Având în vedere că la 11 martie 2020, directorul general al OMS a anunțat evoluția epidemiei COVID-19 drept una pandemică și în contextul extensiei epidemiei Coronavirus (COVID 19) pe teritoriul țării noastre, venim cu următoarele îndrumări:

Hristos a zis: «Eu sunt Calea». Calea către ce? Nu doar către cealaltă viaţă. Hristos este în primul rând calea în această viaţă. Hristos Se descoperă în primul rând omului în viaţa aceasta şi îi arată drumul către Tatăl. Acest drum este Hristos Însuşi. Dacă omul nu-L vede pe Hristos în această viaţă cel puţin prin simţirea duhovnicească, nu-L va vedea pe Tatăl, adică Lumina lui Dumnezeu, nici în cealaltă viaţă… (Pr. Ioannis Romanidis)

“De ce ne este rânduit postul? Cred că pentru a ne aminti mai bine obârşia noastră. Ca să ne amintim că nu suntem doar rodul pământului, ci al cerurilor, mai întâi de toate al cerurilor. Ca să ne aducem aminte că suntem neam ales şi că Tatăl nostru e Însuşi Împăratul cerurilor şi al pământului.” (Sf. Nicolae Velimirovici)

„Iubirea, aşa cum ne-a învăţat Domnul, nu cea falsificată de oameni, este expresia jertfei, „miros de bună miresmă duhovnicească”, rodul inimii şi al jertfei de bunăvoie. Iubirea nu se vede din ceea ce dai, ci din modul cum dai. Dragostea nu este întinderea mâinii, ci dăruirea inimii. Dacă ştii să te împarţi pe tine însuţi, atunci ştii să iubeşti.” (Arhim. Efrem Filotheitul)

Mănăstirea Suruceni și Starețul ei în perioada interbelică (Ziarul România Nouă, 4 septembrie 1926)

Părintele Alexandru Grigoraș este membru al Corului Academic ”Byzantion”. A fost arhidiacon al Catedralei Arhiepiscopale din Roman (județul Neamț). În prezent, este preot în Parohia Sascut Sat din Arhiepiscopia Romanului. Ca membru al Corului ”Byzantion”, a participat la diverse festivaluri de muzică bizantină din Rusia, Polonia, Estonia, Franța, Spania, Italia.

Dumnezeu-Părintele suferă, rabdă, nădăjduieşte, aşteaptă, oferă prilejuri multe şi dese. Nu-şi ceartă copiii, nu Se mânie pe ei, nu-i alungă, le vorbeşte cu bunăvoinţă, îi înţelege, Se poartă față de ei ireproşabil. Atitudinea Sa ne provoacă zdrobire. Dragostea Sa ne răscoleşte în chip învietor. Având un asemenea Tată, nu suntem îndreptăţiţi să zăbovim departe de casă, în afara ei. Suntem chemaţi la o neîntârziată întoarcere acasă, în noi înşine. (Monahul Moise Aghioritul)

Tânjeşte sufletul meu după Domnul şi cu lacrimi îl caut pe El. Cum să nu Te caut? Tu m-ai căutat mai înainte şi mi-ai dat a mă îndulci în Duhul Tău cel Sfânt, şi sufletul meu Te-a iubit. (Sfântul Siluan Athonitul)