Ca nişte raze ale mărturisirii v-aţi adunat în jurul Soarelui dreptăţii, Sfintelor femei mironosiţe, şi cu razele cuvintelor voastre aţi luminat sufletele cele ce se tânguiau pentru moartea Cuvântului, pe Care îngerii Îl săvesc neîncetat cu cântări de: Aliluia ! (Acatistul Sfintelor Femei Mironosițe)
Sărbătoarea Învierii Domnului nu este doar un praznic al Bisericii, ci și al mădularelor ei. Este Sărbătoarea la care întreaga zidire se face părtașă primăverii, precum și Învierii. Este primăvara văzută și nevăzută. „Acum toate s-au umplut de lumină – și cerul și pământul și cele dedesubt. Deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru Care s-a întărit“ (Canonul Paștilor)
„Învierea cea de obşte mai înainte de patima Ta adeverind-o, pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând, Ţie, Biruitorului morţii, strigăm: Osana Celui dintru înălţime, binecuvântat eşti Cel ce vii întru numele Domnului.”
„Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, cuvioasă Marie, duhul tău.”
„Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.”
Numeroși dreptmăritori creștini s-au adunat duminică, 31 martie 2019, la Mănăstirea Suruceni pentru a primi hrană duhovnicească în cadrul Sfintei Liturghii.
În săptămâna care a trecut, am încercat să facem un prim pas în întâmpinarea Mirelui, încrezându-ne că Ortodoxia este bucuria de a fi încrezător în mila lui Dumnezeu: „miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”. La Dumnezeu nu putem ajunge altfel decât pe calea pocăinței. Iar „când omul îmbrăţişează pocăinţa şi trăieşte potrivit cuvântului lui Hristos, simţurile lui duhovniceşti prind viaţă şi el începe să-L vadă pe Dumnezeu, să-L cunoască, să-I audă glasul şi să-I simtă prezenţa în chip negrăit”, ne spune arhimandritul Zaharia Zaharou.
„Când se vor așeza scaunele și se vor deschide cărțile și Dumnezeu va ședea la judecată, o, ce frică va fi atunci! Și când Îl vom auzi chemând pe cei binecuvântați ai Tatălui întru împărăție, iar pe cei păcătoși trimițându-i la chinuri, cine va suferi acea înfricoșătoare hotărâre?” (Slava vecerniei din Duminica Înfricoșătoarei Judecăți)
„De la părinteasca slavă a Ta depărtându-mă neînţelepţeşte, în răutăţi am risipit bogăţia ce mi-ai dat. Pentru aceasta, glasul desfrânatului aduc Ţie: Greşit-am înaintea Ta, Părinte îndurate. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc, şi mă fă ca pe unul din argaţii Tăi.” (Condacul Dumnicii Fiului Risipitor).
Duminica Vameşului şi a Fariseului marchează începutul perioadei Triodului, care durează 10 săptămâni, primele trei fiind pregătitoare, urmând şapte săptămâni ale Postului Mare. Astfel, începând cu Duminica Vameşului şi a Fariseului, pășim pe prima treaptă a urcușului spre Înviere, iar pentru a ajunge în vârful acestuia, va trebui să învățăm să pogorâm în iadul propriilor păcate, să-I cerem Mântuitorului lacrimi de pocăință, rugăciunea smerită a vameșului și curajul de a păși pe calea către mântuire.
Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu. (Canonul Întâmpinării Domnului)
Soarele, răsărind, trimite lumina sa pretutindeni, dar cei ce au boală la ochi, căutând la lumină, se vatămă. Cine este dar pricina vătămării: lumina sau boala ochilor? Arătat este că boala ochilor, iar nu lumina. (Arhimandrit Paulin Lecca)
Iz de tămâie mai răzbate prin aerul proaspăt al iernii, amintindu-ne de frumoasele Sărbători, care au rămas în urmă. Iar viața Bisericii urmează cursul firesc, cuvântul lui Dumnezeu fiind rostit în continuare de la înălțimea amvoanelor pentru ca viața noastră să rămână ancorată în Hristos.
„Veniți cu mintea la Iordan să vedem priveliște mare: Hristos vine spre Botez, Hristos vine la Iordan, Hristos îngroapă în apă păcatele noastre, Hristos merge să caute oaia cea rătăcită și o găsește și o duce în rai. Această taină dumnezeiască păzind, iubitorule de oameni, Doamne, învrednicește-ne pe noi, cei ce însetăm după glasul Tău, să venim la Tine, Izvorul cel pururea dătător de viață…”
Sărbătorile creștine ale Nașterii Domnului, Anului Nou și Bobotezei au în viața credincioșilor o semnificație aparte. Ele trezesc rezonanțe afective de înaltă sensibilitate și de puternică intensitate, creând o atmosferă de bucurie și un farmec cu totul specifice în trăirea religioasă.
„A colinda” înseamnă mai mult decât a vesti Evanghelia. Înseamnă bucurie și jertfă, adăugate misiunii creștine!
Joi, 10 ianuarie 2019, în ziua prăznuirii Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, a Dreptului Împărat David și a Sfântului Apostol Iacov, fratele după trup al Domnului, episcopul Ierusalimului, obștea mănăstirii „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” Suruceni, în frunte cu Maica Stareță Egumena Epistemia Goncearenco, a primit în Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae” pe Grupul coral bărbătesc „Gnosis” din Chișinău, care au venit cu un buchet de colinde sfinte.
Numele pe care îl scrijeleşti pe scoarţa unui copac se va mări, va creşte odată cu el. La fel şi inima copilului tău. Ceea ce scrijeleşti în anii lui de gingăşie, vei citi în cei care vor urma. (Sfântul Paisie Aghioritul)
„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace…“
„Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii Lumina cunoștinței; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor, de la stea s-au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății, și să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus, Doamne, slavă Ție!” (Troparul Nașterii Domnului)