Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii Mântuirea Care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu. (Canonul Întâmpinării Domnului)
La 2/15 februarie, Biserica Ortodoxă prăznuiește „Întâmpinarea Domnului”, una dintre cele douăsprezece sărbători împărătești. Sfânta Liturghie oficiată în această zi de soborul preoțesc al mănăstirii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, a devenit un prilej de aleasă bucurie pentru obştea mănăstirii și credincioșii care participă la serviciile liturgice săvârșite în acest așezământ monahal.
Mântuirea este o mare taină. Cineva o înțelege, altul rămâne indiferent, unul o trăiește cu toată inima, altul nu simte nimic, cineva se topește înaintea lui Hristos, arătându-se recunoscător, punându-și toată nădejdea în Dumnezeu. Altul nu primește adevărul lui Dumnezeu, rămânând nepăsător. Praznicul Întâmpinării Domnului ne reamintește că fiecare dintre noi ne vom întâlni cu Domnul, fie că am crezut în El, fie că i-am ignorat chemarea.
Multora dintre noi ni s-a stins candela credinţei. Ne-am risipit untdelemnul ei pe tot felul de nimicuri, însă pentru a-L întâmpina pe Dumnezeu nu am mai lăsat nimic. Iar dacă nu-L iubim, cum am putea să-L așteptăm asemenea Dreptului Simeon? Cum ne vom putea petrece veșnicia cu Cineva, pe Care nu L-am iubit, nu L-am cunoscut și pentru Care n-am tânjit cu adevărat…
Grijile vieții, viața trăită în întuneric și bătaia doar la porțile negustorilor acestei lumi, ne face să ne îndepărtăm tot mai mult de Cel, care ne iubește atât de mult, și-și dorește doar un singur lucru, să-L primim în viețile noastre.
Dreptul Simeon a așteptat întâlnirea vieții sale 300 de ani, pregătindu-se pentru ea printr-o viață bună și curată. El s-a învrednicit să-L primească în brațele sale pe Mântuitorul Hristos. Ne dorim și noi să-L primim în viețile nostre? „Nu de Dumnezeu mă tem, fiindcă e atotbun, ci de mine însumi; liber și rău fiind, pot să nu-I deschid ușa”, spunea părintele Nicolae Steinhardt. Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, iubindu-ne cu o dragoste nemărginită. Însă nu ne poate sili spre nimic. Avem libertatea alegerii. Vrem să fim cu El sau ne este mai drag întunericul? Hristos nu ne cere ceea ce nu-I putem oferi. De fapt nu cere de la noi nimic, căci toate sunt ale Lui…Ne cere un singur lucru: Fiule, dă-mi inima ta! (Proverbe 23.26).
Să ne asemănăm Dreptul Simeon și să- întâmpinăm pe Hristos în hainele nevinovăției, a pocăinței și smereniei, a dragostei față de semeni și de Dumnezeu. Întâlnirea cu Hristos va fi întâlnirea și împlinirea vieții noastre….
Natalia Lozan