Ce este mai lesne a zice: Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? (Mt. 9, 5)
În Duminica a VI-a după Rusalii, numită și a Vindecării slăbănogului din Capernaum, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Suruceni a fost oficiată de slujitorii mănăstirii în prezența obștii monahale și a numeroși credincioși.
Din Evanghelie aflăm cum patru oameni își aduc prietenul slăbănog la Hristos. Mântuitorul „văzând credința lor” iartă păcatele slăbănogului, dăruindu-i și sănătatea trupească.
Vindecarea slăbănogului ne arată putința vindecării noastre. Acest slăbănog doborât de boală a fost adus de prietenii credincioși. Dar oare n-avem și noi pe sfinți, pe îngeri, pe Maica Domnului, Care mereu duc slăbănogirile noastre înaintea marelui Prieten, Iisus Hristos, Cel care ne tămăduieşte sufletul de orice boală, dându-i puteri noi, luminându-l cu o lumină neînserată!
„Putem să ne naştem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem creşte în medii ignorante, dure şi chiar criminale, putem să fim atraşi de exemplele de vieţuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naştere şi putem şti ce înseamnă a fi dispreţuiţi, răniţi, respinşi. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi îşi poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală,” – ne spune arhim. Sofronie Saharov.
Cu regret, mulți oameni cred în Dumnezeu, dar puțini tind să-L cunoască. Mulți se îndreaptă către Biserică, dar puțini se vindecă. Mulți adună cunoștințe despre Dumnezeu, dar puțini ajung la cunoașterea lui Dumnezeu. Mulți se numesc creștini, dar puțini se bucură de sănătate duhovnicească.
Bolnavi de atâta „grijă de multe”, antrenați într-o fugă continuă după false valori și răstigniți între preocupări cotidiene, uităm de sufletele noastre. Uităm să-i cerem Mântuitorului iertare de păcate, iar uneori uităm și de El. Vindecarea slăbănogului ne oferă icoana posibilei noastre vindecări.
În cuvântul de învățătură, prot. mitr. Victor Ceresău a vorbit despre minunea vindecării slăbănogului, a subliniat bunătatea, puterea și cunoașterea lui Dumnezeu, Care știe ce se întâmplă în inimile oamenilor și vindecă neputințele acestora, când aceștia sunt uniți prin dragoste și dorință de a-și ajuta semenii.
Principala noastră grijă trebuie să fie cum să ne îndreptăm, cum să ne vindecăm și cum să avem mintea spre Dumnezeu. E necesar ca noi înșine să ne dorim aceasta, să cerem permanent ajutorul lui Dumnezeu:
„Doamne, curățește-mă, spală-mă, înțelepțește-mă și mă luminează!”