“Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naştere. De n-ar fi acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic.” – Acest om simplu, învăţându-i pe învăţătorii cei mincinoşi, care sunt cei pe care îi ascultă Dumnezeu şi care sunt cei pe care nu-i ascultă El, strigă acum cu glas mare că Hristos este cel mai mare făcător de minuni din toată istoria lumii.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)

În Duminica Orbului, a șasea după Învierea Domnului, la Mănăstirea „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Suruceni, Sfânta Liturghie a fost oficiată de soborul preoțesc al așezământului monahal în prezența obștii monahale și a credincioşilor care au venit să participe la sfânta slujbă. 

Această duminică vine să ne amintească din nou despre drama nevederii pe care o trăim. Trecem zilnic pe lângă Slava lui Hristos în Creație și n-o vedem, nu ne bucurăm. Pr. Sofronie Saharov spunea: „Avem un Dumnezeu atât de bogat, de înalt, Care are un atât de mare har, și noi trăim totuși săraci… Ne întristăm din te miri ce. E mare păcat! Ar trebui să fim neîncetat bucuroși. Ar trebui ca viața noastră să fie neîncetat o uimire de zi cu zi. Nu există zi în viața noastră în care Dumnezeu să nu ne dea o simțire nouă a vieții celei veșnice“.

Dacă nu ne putem bucura de darurile oferite de Dumnezeu, cu atât mai mult nu putem trăi bucuria aproapelui. Devenim asemenea celor care nu văd vindecarea semenilor, ci călcarea sâmbetei, nu văd minunea lucrării lui Dumnezeu și nu se bucură de ieșirea din orbire a aproapelui. Boală grea, de nesimțire sufletească, la care totul se reduce la a trăi bine și a fi îndestulat de toate… Boală care ne face pe cei care suferim de ea asemenea celor din Gadara, când mai dragi ne sunt porcii, decât aproapele vindecat, căruia i s-a întors vederea.  

„Orbul din pericopa evanghelică de astăzi ne este prezentat drept un simbol al omului care nu-și trăiește viața cu adevărat sau nu o trăiește decât în dimensiunea sa biologică. Un asemenea om nu mai vede lumina, nu mai vede drumul, astfel se poate ușor abate de la calea cea dreaptă. Acest orb devine o „adevărată icoană” pentru întreaga omenire, dar mai ales pentru omul contemporan. Dacă omului îi lipsește în viață o stea călăuzitoare, el poate ușor cădea pradă diverselor provocări și ademeniri. Și atunci ușor poate fi ademenit de sclipirea falselor lumini ale vrăjmașului” – a menționat în predica sa părintele Mihail Costandache,  clericul Mănăstirii Suruceni.

Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să aducă lumină în sufletele noastre, să ne dezrobească de patimi, să ne trezească sufletele din amorțire și nepăsare, să ne umple de dorul și dragostea de Hristos.  Să ne rugăm ca să vedem și noi „Lumina cea adevărată“. Acea „Lumină a lui Hristos care luminează tuturor…“

Această prezentare necesită JavaScript.

Leave a reply

required

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.