Izbăveşte-mă de sporirea cea diavolească (din rugăciunile de dimineaţă). Se grăbeş­te, se grăbeşte (speşit) diavolul şi ne­încetat caută să-l vâneze pe om ca să îl piardă pe vecie, iar oamenii dormi­tează, stau degeaba şi dorm în deşer­tăciunea lor cea lumească, în împătimirile lor de agonisită, de plăcerile pântecelui, de curvie, de jocuri (tea­tru şi cărţi de jucat), de modă, de literatură, de somn şi de tot felul – pier cu miile, ca muştele.

Continuare …

Îmi găsesc pace în Hristos şi cu Hristos; cum să nu cred că după moar­te mă aşteaptă pacea veşnică în Hristos, liniştea de după lupta cu vrăj­maşii de pe pământ?

Şi aici îmi este greu fără Hristos, mă chinui. Cum să nu cred că şi dincolo îmi va fi mai greu şi mai chinuitor fără El, dacă mă va înde­părta pentru totdeauna de la faţa Sa? Starea sufletelor noastre aici preînchipuie viitorul. Acesta va fi o prelungire a stării noastre lăuntrice de acum, dar într-o formă schimbată, pe o altă treaptă. Pentru cei drepţi schimbarea va însemna plenitudinea slavei veşnice, pentru păcătoşi, plenitudinea chinurilor veşnice.

Continuare …