Cei care din fire sunt foarte vorbăreţi tulbură de multe ori liniştea interioară şi surpă capacitatea de concentrare a celor din jur. Dar mai grav este faptul că, prin multa vorbire fără rost, se poate stinge acea flacără ce a fost aprinsă în inimile oamenilor de către Domnul Hristos când a venit pe pământ.
Nimic nu poate stinge focul aprins de Duhul Sfânt ce i-a luminat sufletul în inima călugărului, decât vorbăria multă şi vorbirea fără rost.
Călugărul trebuie să se ferească mai ales de comunicare cu femei, căci ca o lumânare de ceară, fie şi neaprinsă, dar aşezată între cele aprinse, se topeşte; aşa şi inima călugărului, prin comunicare cu femei, se moleşeşte, precum spune şi Sfântul Isidor Pelusiotul: „Discuţiile rele distrug obiceiurile bune: discuţia cu femei, fie şi bună, este periculoasă pentru călugăr, fiindcă farmecul feminin dă naştere la o atracţie puternică ce aşterne tainic în interiorul cugetului călugărului gânduri necurate. Şi astfel, într-un trup curat va sălăşlui un suflet necinstit”.
De aceea, ca să fii tare şi curat ca piatra atinsă de o apă cristalină, fii întotdeauna prevăzător şi, desigur, vei învinge. Pentru a putea să-ţi menţii liniştea lăuntrică, trebuie să te abţii şi să eviţi discuţiile inutile şi vorbăria multă.
Înţelept este cel care trăieşte în tăcere deplină.
Sfântul Serafim de Sarov, Cuvinte de folos