Sfinții părinți ne învață

Călcătorul curăției necinstește pe Hristos

Păcat era curvia când stăpânea Vechiul Legământ; era păcat ca necinstire a firii, ca rea întrebuințare a unei însemnate însușiri a firii, ca încălcare a legilor firii. Încălcarea era socotită atât de însemnată, că cel vinovat de ea era pedepsit cu moartea. În Legământul cel Nou, acest păcat a dobândit o nouă greutate, fiindcă trupurile omenești au dobândit o nouă vrednicie.

Continuare …

„Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc”

Vă tot faceţi planuri… Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie?! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-l lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu.

Continuare …

Dacă vorbeşte cineva cuvintele lui să fie ca ale lui Dumnezeu

Dar mai presus de toate, ţineţi din răsputeri la dragostea dintre voi, pentru că dragostea acoperă mulţime de păcate. Fiţi, între voi, iubitori de străini, fără cârtire. După darul pe care l-a primit fiecare, slujiţi unii altora, ca nişte buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.

Continuare …

Omul duhovnicesc toate le judecă pe el însă nu-l judecă nimeni

Precum este scris: „Cele ce ochiul n-a văzut și urechea n-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
Iar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Său, fiindcă Duhul toate le cercetează, chiar și adâncurile lui Dumnezeu. Căci cine dintre oameni știe ale omului, decât duhul omului, care este în el? Așa și cele ale lui Dumnezeu nimeni nu le-a cunoscut, decât Duhul lui Dumnezeu.

Continuare …

„Nu am venit să aduc pace, ci sabie”

Fierarului Kosta, despre înţelesul cuvintelor lui Hristos: Nu am venit să aduc pace, ci sabie
O
are un om atât de drept şi de milostiv să nu ştie adâncul înţeles al acestor cuvinte ? Eu cred că ştii, şi cauţi doar o întărire. Celor drepţi şi milostivi Dumnezeu Însuşi le descoperă tainele prin Duhul Său. Dacă ai fi fost singurul fierar din Ierusalim atunci când evreii L-au răstignit pe Domnul, nu ar fi avut cine să facă piroanele.
Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace ci sabie.

Continuare …

„Unul este Învăţătorul vostru, Hristos”

Fericit bărbatul care nu vrea să fie nimănui învăţător, nici cârmuitor. Asupra unui bărbat ca acesta veghează trei crăiese cereşti: numele celei dintâi e Irina, al celei de-a doua Sofia, iar al celei de-a treia Evdoxia. Adică: Pace, Înţelepciune şi Slavă.
Zis-a Domnul ucenicilor Săi: „Nu vă chemaţi învăţători, că unul este Învăţătorul vostru, Hristos” (Matei 23, 10).

Continuare …

Preotul este buretele care șterge păcatele lumii, cu riscul de a pierde propria veșnicie

Dacă aș întâlni un preot și un Înger, m-aș pleca întâi preotului până la pământ și i-aș sărută mâna sfințitoare și apoi m-aș pleca Îngerului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Deoarece preotul are îndrăzneală la Dumnezeu prin Har să jertfească la epicleză pe Însuși Fiul, transformând pâinea și vinul în cinstit Trup și Sânge dumnezeiesc.
Asemenea mielului este preotul. Jertfă și iar jertfă!

Continuare …

De aceea a devenit viaţa grea, pentru că oamenii o încurcă cu deşteptăciunea lor

Ar fi greu să trăim pe pământ dacă n-ar exista nimeni care să ne ajute să răzbim în viaţă… Dar deasupra noastră este însuşi Dumnezeu Atotţiitorul, Iubirea însăşi… De ce să ne temem şi să ne întristăm, pentru ce să ne ferim de greutăţile vieţii, să presupunem şi să pricepem… Cu cât e mai complicat şi mai greu să trăim, cu atât mai puţin trebuie să facem aceste lucruri… Lăsaţi-vă în voia lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu vă va dezamăgi. Lăsaţi-vă nu cu cuvintele, ci cu faptele…

Continuare …

Să ne rugăm cu smerenie asemenea vameşului şi Dumnezeu va primi rugăciunea noastră

Trebuie să vă amintiţi cât mai des cuvintele Domnului – când veţi săvârşi toate cele poruncite vouă, să spuneţi: „Slugi netrebnice suntem, ceea ce eram datori să facem am făcut” (Luca 17, 10). Prin aceasta puteţi alunga semeaţa cugetare.
Oricum, întrucât suntem încă departe de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, trebuie chiar de nevoie să ne smerim şi să ne pocăim, după cum scrie Cuviosul Marcu Ascetul în „Cuvântul despre pocăinţă”.

Continuare …

Mintea prin însingurare și atenție vede gândurile potrivnice care ies din inimă

Prin îndepărtarea de lume şi eliberarea de toate întâlnirile simţite, care atrag mintea şi gândirea, toată lucrarea duhovnicească devine mai vie, mai dulce, pentru că mintea, eliberându-se de toate pricinile de împrăştiere, începe să se concentreze în sine şi, prin aceasta, începe a simţi prezenţa lui Dumnezeu; frica şi iubirea evlavioasă devin mai sensibile şi simţitoare şi simţurile omului lăuntric înalt devin mai ascultătoare, adică mintea.

Continuare …

Cine n-a primit pe Duhul Sfânt acela nu vrea să se roage pentru vrăjmași

Slavă Domnului că nu ne-a lăsat orfani, ci ne-a dat pe pământ pe Duhul Sfânt (Ioan 14, 15-18). Duhul Sfânt învață sufletul o negrăită iubire pentru norod și milă pentru toți cei rătăciți. Domnului i-a fost milă de cei rătăciți și a trimis pe Fiul Său Unul-Născut ca să-i mântuiască; iar Duhul Sfânt învață aceeași milă pentru cei rătăciți care merg în iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfânt, acela nu vrea să se roage pentru vrăjmași.

Continuare …

Omul liber din punct de vedere moral este dator să devină sfânt

Trebuie să premeargă voința noastră, pentru că aceasta pretind condițiile cu care Mântuitorul îi cheamă pe cei care au dispoziție să-L urmeze. Fără această dispoziție, va fi cu neputință împlinirea condițiilor propuse, pentru care cu neputință va fi și mântuirea. Se dăruiește Harul, însă, pentru ca el să fie primit, se pretind voința și consimțirea. Cu mult mai mult se pretinde lepădarea de sine, jertfirea de sine, cugetare statornică care să nu încline la nimic altceva, fără numai la a urma continuu glasul Mântuitorului, care cheamă și este glasul Harului și al adevărului.

Continuare …

Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie

Toţi cei care dorim să ne arătăm dragostea faţă de cei morţi şi să le dăm un ajutor real, putem să o facem cel mai bine prin rugăciuni pentru ei, şi mai ales prin pomenirea lor la Liturghie, când părticelele care sunt scoase pentru vii şi pentru morţi sunt amestecate în Sfântul Potir cu cuvintele: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici cu Sfânt Sângele Tău, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi.” Nu putem face nimic mai bun şi mai de seamă pentru morţi decât să ne rugăm pentru ei, făcându-le pomenirea la Liturghie. Au mereu nevoie de aceasta, şi mai ales de-a lungul celor patruzeci de zile, când sufletul răposatului porneşte pe calea sălaşurilor veşnice.

Continuare …

Nimic să nu vă ducă la deznădejde

Scopul vieţii noastre este să devenim desăvârşiţi şi sfinţi, fii ai lui Dumnezeu şi moştenitori ai Împărăţiei Cerurilor. Să luăm aminte ca nu cumva de dragul vieţii acesteia să ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pământeşti să neglijăm scopul vieţii noastre.
Postul, privegherea şi rugăciunea, prin ele însele nu aduc roadele dorite, pentru că ele nu sunt scopul vieţii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.