„Cereţi şi vi se va da”, „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi și Eu vă voi odihni pe voi”. Cu aceste cuvinte îi cheamă Hristos pe toţi cei care se află sub povara păcatelor. Şi adaugă în Apocalipsă: „Cel însetat să vină… Eu celor însetaţi le voi da să bea din izvorul vieţii”. Alergaţi toţi cei însetaţi, strigă Domnul, la izvorul veşnic şi de viaţă făcător.
Oricât de păcătos ai fi, ucigaş, preacurvar etc., Stăpânul te primeşte. Va ridica îndată povara păcatelor tale şi te va elibera. Şi cum face asta? Exact aşa cum a iertat păcatele paraliticului, spunându-i: „Fiule, iertate-ţi sunt păcatele”. Şi îndată l-a eliberat de povara lui şi l-a tămăduit. Aleargă aşadar la Hristos, rugându-L puternic, stăruitor şi neîntrerupt, precum odinioară cei doi orbi din Ierihon: „Miluieşte-ne, Doamne, Fiul lui David”. Şi Acela, ca şi atunci, te va întreba în taină: „Ce voieşti să-ţi fac?”. Iar tu, cel orb la suflet, vei spune: „Doamne, să se deschidă ochii mei!”. Hristos, văzând credinţa, pocăinţa, căldura rugăciunii tale, Se va îndura de tine şi te va vindeca, dăruind sufletului tău lumină. Însă când nu ne rugăm cu durere, din toată puterea sufletului nostru şi cu pocăinţă sinceră, Hristos nu ne va asculta, nu ne va ierta, nu ne va lumina.
Sfântul Simeon Noul Teolog, Miezul înțelepciunii Părinților, Editura Egumenița, Galați, p. 73