Care este misiunea Bisericii? Iată o întrebare pe care ar trebui să şi-o pună fiecare creştin, gândindu-se la faptul că şi el este parte a Bisericii, mădular al Trupului lui Hristos.
Câtă vreme creştinii se vor gândi numai la „ce face Biserica?”, fără a se gândi la ceea ce ar trebui să facă ei înşişi, se îndepărtează de chemarea lor.
Biserica este şcoala mântuirii, şcoala sfinţeniei, scoală care creşte sufletele doritoare de adevăr, de cunoaştere, de dragoste. Biserica nu este şi nu se poate transforma într-o instituţie a acestei lumi.
Privitor la credinţa căldicică a celor care cred că pot rezuma trăirea creştină la ceva superficial, părintele Iustin observa: Ortodoxia va genera întotdeauna renaşterea ascetică. Ea nu recunoaşte nimic altceva.
Asceţii sunt singurii misionari ai Ortodoxiei. Nevoinţa este singura ei şcoală misionară. Ortodoxia înseamnă efort ascetic şi viaţă şi doar prin acestea două misiunea ei este transmisă mai departe şi împlinită. Trăirea nevoinţei ar trebui să fie misiunea lăuntrică a Bisericii noastre printre oameni. Parohia trebuie să devină un focar de nevoinţă. Dar acest lucru poate fi împlinit doar de către un preot ascet. (…) Există o cerinţă absolut necesară: ca toţi episcopii, preoţii şi monahii noştri să devină ei înşişi asceţi.
Misiunea Bisericii este mărturisirea lui Hristos. Care nu poate fi făcută prin vorbe goale, prin refrene moraliste sau prin învăţături savante. Numai când cuvintele vor fi acoperite de trăire, vor fi susţinute de trăire, numai atunci vor da roade.
.
Sfântul Iustin Popovici, Credința ortodoxă și viața în Hristos, Editura Bunavestire, Galați, 2003