Sf. Nicolae Velimirovici

Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde

Lumea întreagă e o lungă pildă, alcătuită dintr-un șir fără număr de pilde. Lumea aceasta cu toate dintr-însa e trecătoare ca o poveste pe care o auzi și se termină. Dar sâmburele de duh ascuns în tâlcul fiecărei pilde e nepieritor. Cei care-și hrănesc numai ochii și urechile cu pildele acestea rămân flămânzi duhovnicește, pentru că duhul se hrănește cu miezul lor, la care ei nu pot ajunge. Omul trupesc ia frunzele verzi a multe pilde și nu se satură cu ele, iar foamea nu-i dă odihnă. Iar omul duhovnicesc caută miezul mulțimii de pilde și, hrănindu-se cu miez, e odihnit și are pace.

Continuare …

Minuni ale Sfintei Cuvioase Parascheva consemnate de Sfântul Nicolae Velimirovici

Astăzi a venit fotograful Erić să ne rоаgе pentru fratele său Marko, ca să fie primit în Şcoala monahală. „Deşi Marko al meu – ne spuse – a fost totdeauna evlavios, anul acesta a păcătuit în Vinerea Mare şi s-a apucat să repare un drum. Imediat după aceea i s-a anchilozat mâna stângă, de nu a mai putut s-o mişte.

Continuare …

Până și în chinurile morții pe Cruce Hristos a căutat să facă bine oamenilor

Până și în chinurile morții pe Cruce Hristos a căutat să facă bine oamenilor. Fără a Se gândi la Sine, ci doar la ei, cu ultima-I suflare le-a dat cea mai mare învățătură pe care a primit-o vreodată neamul omenesc: învățătura iertării: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34).
Nicicând nu s-au mai auzit astfel de vorbe la un loc de osândă! Dimpotrivă, cei ce piereau astfel, vinovați ori nevinovați, chemau oameni și zei la răzbunare. „Să mă răzbuni!”

Continuare …

Fără iertare omul nu poate înțelege Evanghelia Lui, nicidecum s-o mai și împlinească!

Până și în chinurile morții pe Cruce Hristos a căutat să facă bine oamenilor. Fără a Se gândi la Sine, ci doar la ei, cu ultima-I suflare le-a dat cea mai mare învățătură pe care a primit-o vreodată neamul omenesc: învățătura iertării: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” (Luca 23, 34).
Nicicând nu s-au mai auzit astfel de vorbe la un loc de osândă! Dimpotrivă, cei ce piereau astfel, vinovați ori nevinovați, chemau oameni și zei la răzbunare. „Să mă răzbuni!” Acestea erau cuvintele care, până la Hristos, răsunau cel mai adesea de pe eșafoade și care, din nefericire, se mai aud încă și astăzi la multe popoare, chiar și la cele care-și fac semnul sfintei Cruci.

Continuare …

Domnul stă şi aşteaptă invitaţia ta spre a aduce lumină în inima ta

Domnul stă la uşa sufletului tău cu o mătură, gata, la invitaţia ta, să cureţe mizeria cumplită din sufletul tău, spre a-ţi face sufletul nou, curăţit, înmiresmat de tămâie şi bună mireasmă, şi spre a-l împodobi cu podoaba sa feciorelnică – Domnul stă şi aşteaptă invitaţia ta.

Continuare …

Care este cea mai mare poruncă din Lege? Predica Sf. Nicolae Velimirovici la Duminica a XV-a după Rusalii

Un învăţător de Lege, ispitindu-L pe lisus, l-a întrebat: învăţătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Dom­nul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua la fel cu aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cu­prind toată Legea şi proorocii. Şi fiind adunaţi fariseii, i-a întrebat Iisus, zicând: Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este? Zis-au Lui: Al lui David. Zis-a lor: Cum deci David, în duh, Îl numeşte pe El Domn? — zicând: „Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Deci dacă David, Îl numeşte pe El Domn, cum este fiu al lui? Şi nimeni nu putea să-I răs­pundă cuvânt şi nici n-a mai îndrăznit cineva, din ziua aceea, să-L mai întrebe. (Matei 22, 35-46)

Continuare …

A căuta adevărul înseamnă a căuta obiectul dragostei

Dacă cercetezi adevărul cu dragoste și pentru dragoste, ți se descoperă fața lui cu atâta strălucire, încât ești în stare să înduri fără să fii ars. Și-ți va aduce ca zestre tot ce-ți este de trebuință. Deci tu vei șterge cu mâna toate, deoarece vei simți că nimic nu-ți trebuie în afară de strălucita și dulcea față a adevărului.

Continuare …

„Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu!”

Hrana cea trupească nu poate astâmpăra sufletul omului, nici băutura trupului nu poate potoli setea lui. Trupul este din țărână, și hrana pentru trup este tot din țărână. De aceea trupul se simte bine în lume, unde se află cele ce sunt asemenea lui. Dar sufletul se află în suferință; el se simte în această lume ca într-o țară străină, printre străini.
Faptul că sufletul nu are moarte, și că, în esența lui, își are sălaș în lumea cea fără de moarte, se dovedește prin faptul că, în lumea aceasta pământească, el se simte călător nemulțumit într-o țară străină, și că nimic din lumea aceasta nu-l poate hrăni deplin și nu-l poate înviora.

Continuare …

Nu ajunge ca omul să aibă tăria voinței fără un scop luminat

Nu ajunge ca omul să aibă numai tăria voinței, numai tăria sentimentului, numai tăria cugetării. Chiar toate împreună nu sunt de ajuns, fără un scop luminat.
La ce-i folosește atletului iuțeala picioarelor și tăria plămânilor, dacă de teama lui toți se feresc de el și nimeni nu-i cere ajutorul?

Continuare …

Prin biruința Lui ne facem biruitori

Biruința lui Hristos este singura biruință întru care se poate bucura întreaga lume, chiar de la începuturi până la sfârșit. Oricare altă biruință de pe pământ a deosebit și încă îi deosebește pe oameni, unii de alții. Atunci când un împărat pământesc câștigă o victorie asupra altui împărat, unul dintre ei se bucură, iar celălalt se plânge. Atunci când omul iese biruitor asupra vecinului său, sub un acoperiș este cântare, iar sub celălalt este plângere.

Continuare …

Oamenii nedesăvârșiți se simt bine în această lume

Oamenii nedesăvârșiți se simt bine în această lume. Cei desăvârșiți s-au simțit întotdeauna străini și călători în această lume. Cei nedesăvârșiți își caută obârșia și o află, zic ei, în gunoi și în ograda din jurul casei; de aceea, cântărind de unde și ce sunt, se simt mândri de chipul și asemănarea omenească. Cei desăvârșiți își caută începutul și îl află departe, mai presus de flăcările stelelor, în înțelegerea cea necuprinsă și în sfințenia cea negrăită – de aceea sunt smeriți și triști, pentru că se văd foarte depărtați de chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Continuare …

Duminica a IX-a după Rusalii (Umblarea pe mare – Potolirea furtunii)

Evanghelia de astăzi cuprinde o biruinţă covârşitoare a lui Hristos asupra firii.
Era după slăvita minune a înmulţirii pâinilor, când Domnul a hrănit cinci mii de bărbaţi şi, pe lângă ei, femeile şi copiii, cu cinci pâini şi doi peşti, mai rămânând încă douăsprezece coşuri cu rămăşiţe. De pe atunci Domnul a străvăzut ce va fi şi a pregătit pas cu pas o minune nouă, la care ucenicii nici nu visau.

Continuare …