Cu post îmi bucur nădejdea mea în Tine, Domnul meu, Care ai să vii din nou. Postul îmi grăbește pregătirile pentru venirea Ta, singura așteptare a zilelor și nopților mele. Postul îmi subțiază trupul, astfel încât ceea ce rămâne să poată străluci mai ușor cu duhul.
În timp ce Te aștept, nu doresc nici să mă hrănesc cu sânge, nici să jertfesc viața vreunei creaturi, astfel încât animalele să poată simți bucuria așteptării mele.
Dar cu adevărat, înfrânarea de la mâncare nu mă va mântui. Chiar dacă ar fi să mă hrănesc doar cu nisipul din lac, Tu n-ai veni la mine, dacă postul n-ar pătrunde mai adânc în sufletul meu.
Am venit să cunosc prin rugăciunea mea faptul că postul trupesc este mai mult un simbol al postului adevărat, foarte bun pentru cel ce abia a început să nădăjduiască în Tine, și totuși foarte dificil pentru cineva care pur și simplu îl practică. De aceea, am adus postul în sufletul meu spre a-l curăți de multele sale necurății și spre a-l pregăti doar pentru Tine ca pe o fecioară.
Și am adus postul în mintea mea spre a alunga dintr-însa toate reveriile legate de problemele lumești și spre a dărâma toate castelele de nisip nălucite de acele reverii. Am adus postul în mintea mea spre a putea zăgăzui lumea și spre a o pregăti să primească Înțelepciunea Ta. Și am adus postul în inima mea, astfel încât cu ajutorul lui inima mea să poată înăbuși toate patimile și egoismul lumesc. Am adus postul în inima mea, așa încât cereasca pace să poată dăinui în chip negrăit în inima mea, atunci când Duhul Tău furtunos o întâlnește.
Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului, Editura Anestis, 2006, p. 85-86