Atunci când te rogi te uneşti cu Dumnezeu.
Părintele Mihail Stanciu – Mărturii despre Arhimandritul Sofian (Boghiu)
Fragment din emisiunea „Ziarul Lumina. Actualităţi”. Sursa: www.trinitastv.ro
Când ridică asupra sufletului acele valuri grele ale întristării, omul pierde nădejdea de a mai vedea vreodată sfârșitul lor, iară vrăjmașul, pe lângă aceasta, îi bagă și acest gând pierzător, cum că pătimirea cea mare a lui în timpul de față mai pe urmă încă mai mult se va mări.
Când se va întări asupra noastră mâhnirea pentru multe, atunci sufletului îi stă înainte mare nevoință.
Iată cum îşi descria Nikolai (Sfântul Nicon) starea sufletească la începutul noii sale vieţi la Schitul Sihăstriei Optina:
„…Îmi place aici din ce în ce mai mult. Tare mult mi-a plăcut ieri privegherea, mai ales prima parte, Vecernia. Ce frumoase erau stihurile de la „Doamne, strigat-am!” Ce plăcut a fost să ascult cei Şase Psalmi în acest semiîntuneric plin de pace! După rugăciune, ai în suflet pace şi linişte, ca în toate cele de aici. Şi această noapte minunată, luna, cerul curat şi stelele curate! Linişte. În jur sânt pinii bătrâni de veacuri. Zăpada străluceşte.
In timpul liber mi se intampla sa rasfoiesc diverse reviste mondene, incerc sa le iau pulsul, sa inteleg ce se mai intampla prin lumea aceasta.
In multe dintre aceste reviste de „high-life” (desi high-life s-ar traduce prin „viata la inaltime”, la standarde inalte, acolo nu vad decat viata de jos, pamanteasca, lumeasca, vad neputintele firii noastre laudate si preamarite). Citesc, din ce in ce mai des, prin astfel de reviste, articole si interviuri cu si despre vedetele noastre autohtone ca nu se mai pune pret pe casatorie, preferandu-se concubinajul, „casatoria de proba”.
Când stai în biserică, trebuie să asculţi cu atenţie cântarea şi citirea bisericească şi, cine poate, nu trebuie să lase în acest timp nici rugăciunea lui Iisus, mai ales când nu se aude bine sau clar ceea ce se citeşte în biserică. (Cuviosul Ambrozie, 23, Partea a II-a, p.83)
Faptul că vorbeşti când stai la slujbele bisericeşti sau îţi roteşti privirile în toate părţile, nu numai că este necuviincios, dar Îl şi mânii pe Domnul prin neatenţie şi cutezanţă. Dacă nu putem cu sufletul, cel puţin cu trupul să ne purtăm cuviincios în chip văzut.
Invatatura despre persoana este importanta pentru epoca noastra. Multi vorbesc despre persoana filosofic, psihologic, personalist; insa persoana este descoperirea lui Dumnezeu in om.
In aceasta descoperire, aratarea lui Dumnezeu, omul simte ca Dumnezeu este Persoana, dar ca si el insusi, omul, este persoana, si vine in comuniune cu Dumnezeu, persoana catre Persoana.
Mitropolit Bartolomeu Anania: Sufletul – parte eternă din om (2005)
Să trăim întâi pentru suflet ș-apoi pentru trup. Nu este vorba de a elibera trupul din calcul, ci doar de a-l subordona sufletului. Este vorba de o ierarhie și o anumită prioritate…
De ce suferim în această viață și în cea de dincolo? Care sunt cauzele care generează necazurile noastre?
Toate raspunsurile și soluțiile la aceste probleme ni le oferă Biserica Ortodoxă prin Sfintele Taine pe care Mântuitorul Iisus Hristos ni le-a lăsat moștenire- o comoara inestimabilă, inalterabilă si inepuizabilă.
Pe cât de tare trebuie să respingem păcatul, pe atât de mult trebuie să-i iubim, fără părtinire, pe toți păcătoșii.
Omul trebuie să țintească a-și cunoaște starea lui decăzută și păcătoasă, pentru a se smeri și a avea înțelegere față de alți păcătoși și a nu-i osândi.
Mitropolit Bartolomeu (Anania) – Superficialitate și rutină (2005)
Predică rostită în Duminica Samarinencii de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 84 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
Mitropolit Bartolomeu (Anania) – Invidia celor de lângă tine (2005)
Predică rostită de către ÎPS Mitropolit Bartolomeu (Anania) la vârsta de 84 de ani în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.
– Ce atitudine ar trebui să avem fată de masonerie?
– Să ne facem datoria crestină până la capăt! Masoneria este o miscare universală care are mijloace de a te obliga să taci. Si întrucât nu se mai pot lua măsuri împotriva ei, nu avem altceva de făcut decât să ne păstrăm credinta si să-L mărturisim pe Dumnezeu până în ultima clipă a vietii noastre.
29 aprilie / 12 mai Sf. Vasile al Ostrogului; cei 9 Sf. Mc. din Cizic; Sf. Cuv. Memnon, făcătorul de minuni
• Pomenirea Sfântului Vasile al Ostrogului
Sfîntul Vasile s-a născut la Popova, un sat din Herţegovina, din părinţi simpli şi temători de Dumnezeu. Încă din tinereţe el era plin de dragostea de biserică şi de Dumnezeu şi, ajungînd la vîrsta adultă, el a intrat călugăr în Mînăstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu din Trebinie.
Unii dintre fiii duhovniceşti ai Părintelui Sofian îşi aduc aminte cu drag de părintele lor duhovnicesc şi de sfaturile pe care le dădea. În câteva pagini vom încerca să împărtăşim şi cititorilor noştri din îndemnurile marelui duhovnic al Bucureştilor.
Ne spunea mereu să facem milostenie. Zicea:„Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”. Iar alteori ne spunea: „Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”
„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani”
(Ioan 5, 5)
Când vorbim despre slăbănogul care pătimea de treizeci şi opt de ani şi zăcea pe patul său la scăldătoarea oilor, aflăm la el o comoară mare.
Această comoară nu o găsim atunci când săpăm în pământ, ci o aflăm dacă cercetăm sufletul acestui bolnav. Găsim o comoară care nu constă în aur, argint sau pietre scumpe, dar care este mult mai preţioasă decât aurul şi decât toată bogăţia.
– Părinte, gândurile ce pondere au într-o vindecare?
– Mare! Mare, mare! Adică numai convingerea: „Cine crede, dacă crezi acestea…” Ştiţi ce a spus Mântuitorul: „Cine crede cu putere, orice va crede se va întâmpla”.
– Cum se poate dobândi această credinţă? Există ca dar de la Dumnezeu sau se poate creşte în această credinţă?
Vreai să-ţi aduci copilul pe cale cea dreaptă, roagă-te cu credinţă pentru el.
Copilul vrea alături de el oameni cu o rugăciune fierbinte. Mama să nu se mărginească la mângâierea simţită, ci să dăruiască în acelaşi timp şi mângâierea rugăciunii.