Fiecare dintre noi, în necazuri poate să-și dea seama de ceea ce este el în adevăr. Căci “cel ce n-a fost încercat, nu știe nimic”.
Omul căruia totul îi merge bine este expus la o mare primejdie; el trebuie să se aștepte la necazuri puternice. Și aceste necazuri vor fi cu atât mai puternice, cu cât vor fi întâmpinate după bucurii mari.
Căci împotriva oricărei fericiri pământești se pornește o răscoală nevăzută. E foarte de temut ca nu cumva sufletul tău să fie apucat de un somn greu și la ora deșteptării să nu i se zică: “Adu-ţi aminte că ai primit cele bune pe pământ” (Luca 16, 25).
Sfânta Biserică se roagă pentru izbăvirea de necazuri, deoarece a învățat acest lucru din Psaltire, care este plină de strigări privind izbăvirea de necazuri. De aici reiese că aceasta e voia lui Dumnezeu. Rugați-vă și voi pentru izbăvirea de necazuri, împlinind această voie a lui Dumnezeu. Mântuitorul a decis că “prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22). Binevoiți să țineți minte atunci când vă lovesc necazurile, că aceasta e calea pe care Domnul v-o așterne spre Împărăția Sa. De aceea nu vă opuneți și nu țipați, ci cu blândețe și cu mulțumire să îndurați necazurile.
De suferit, suferiți, dar niciodată peste măsură. Fiecare suferință înecați-o în credință că totul este de la Dumnezeu și totul este spre binele vostru. Și credința aceasta să o respirați întotdeauna.
“Urmarea Lui Hristos” pp. 23-24; Sfântul Teofan Zăvorâtul, “Sfaturi Înţelepte” pp. 418-423