„…propaganda verbală a păcii serveşte multora în scopuri de război. Se vorbeşte atât de mult astăzi despre pace nu pentru că e pace, ci pentru că pacea este în primejdie.
Chiar şi propaganda verbală a păcii serveşte multora în scopuri de război. Şi astfel, în zilele noastre se adevereşte încă o dată spusa prorocului: Pace, pace, şi pace nu este (Ier. 8,11).
Cu greu ar putea fi în măsură să ne explice cauzele viitorului război şi filozofii evoluţionişti şi economişti. Cine poate să asculte în serios vorbind despre război pe cei care privesc războiul ca pe un lucru firesc şi necesar pentru un aşa-numit progres al neamului omenesc?
Ce progres a adus lumii trecutul război mondial? Să deschidă ochii şi să vadă măcar cei ce îşi amintesc de oamenii şi condiţiile de viaţă dinaintea acestui război.
Nu e nimic mai evident ca faptul că acest război vestitor de rău i-a făcut pe oameni mai răi şi mai degeneraţi, fizic şi moral, iar condiţiile politice, economice şi financiare s-au înrăutăţit în urma lui.
În fine, nici gânditorii de tipul lui Machiavelli şi Nietzsche nu explică defel taina războiului.
…nu există în ziua de astăzi, niciunde, nici o carte mai actuală despre război, despre cauzele războiului şi despre deznodământul final al războiului, decât Biblia sau Sfânta Scriptură a lui Dumnezeu.
Caine, unde este fratele tău?
Cu asta a început istoria neamului omenesc pe pământ, şi anume cu o ucidere de frate. O ucidere de frate din zavistie!
Omul va fi atât de nimicnic în mijlocul maşinilor sale, atât de sărman şi de înfricoşat! El va aplauda maşinile sale de război aşa cum erau cândva aplaudaţi eroii!
Viitorul război se va distinge prin lipsa de idealuri şi prin lipsa milostivirii şi eroismului.
Păcatul omului faţă de om apare ca urmare a păcatului omului faţă de Dumnezeu.
Războiul omului împotriva omului este urmarea războiului omului împotriva lui Dumnezeu.
Războiul părinţilor împotriva lui Dumnezeu îl continuă apoi fiii unul împotriva altuia.
În zilele noastre, se vorbeşte în gura mare despre pace mai mult decât oricând, ]n vreme ce popoarele se pregătesc de război mai mult decât oricând.
Pacea fără Dumnezeu e leagănul războiului.
Cauzele viitorului război constau în lepadarea de Dumnezeu şi închinarea la idoli a popoarelor creştine sau a conducătorilor acestora.
Misiunea Europei era să trăiască creştineşte şi să ajute fraţilor săi, popoarelor păgâne, să se ridice la Hristos. În loc de asta, Europa a căzut ea însăşi în închinarea la idoli.
Păcatele conducătorilor pricinuiesc războiul şi pierd războiul.
În viaţa oamenilor şi a popoarelor domneşte o desăvârşită ordine lăuntrică; robia exterioară a unui popor este simbolul înrobirii lui duhovniceşti premergătoare.”
„«Pace, pace, pace!», strigă conducătorii, iar popoarele lor pier în războaie, căci vorbesc despre pace fără Dumnezeu.
«Pâine, pâine, pâine!» strigă doctorii în economie ai Europei, iar popoarele lor pier de foame, căci caută pâine în afara lui Dumnezeu.” (Sf. Nicolae Velimirovici)
Sfântul Nicolae Velimirovici, Razboiul şi Biblia, Ed. Sophia, Bucuresti, 2002, trad. de Adrian Tanasescu-Vlas, pp. 38-87