De ce este nunta „taină mare”? Pentru că este comuniune cu Dumnezeu prin însoțire. Prin comuniunea omenească, ce este preânchipuire a vieții și a dorinței, și a voinței, și a planului lui Dumnezeu, se împlinește unirea cu Dumnezeu, se înfăptuiește pronia dumnezeiască. Apostolul Pavel, referindu-se la nuntă, spune: „Taina aceasta mare este, iar eu zic în Hristos și în Biserică” (Ef. 5,32).
Nunta are importanță și este o Taină, pentru că e de nedezlegat, iar caracterul de nedezlegat al nunții înfățișează însoțirea nedezlegată a lui Dumnezeu cu omul.
Nunta, potrivit cu înțelesul paulin și cu terminologia evanghelică, nu este o „taină mare” pentru că printr-un element văzut se transmite harul nevăzut, ci pentru că este ceva de nedezlegat.
Când a fost descoperit acest adevăr de către Hristos și când l-a primit, și l-a dezvoltat apostolul Pavel? Când s-a vorbit despre caracterul absolut și de nedezlegat al căsătoriei (Mt. 5, 31-32). De aceea apostolul, adresându-se corintenilor, zice: „Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare” (1 Cor. 7, 27).
Putem oare să ne imaginăm o căsătorie de probă sau provizorie? Căsătoria asta nu va fi o taină, pentru că nu va exista elementul indisolubil care închipuiește locul lui Hristos în Biserică, nedespărțirea Capului de Trup. Așadar, căsătoria este, în realitate, o însoțire întru Hristos, prin închipuirea lui Hristos și a Bisericii.
Arhim. Emilianos Simonopetritul
Calendar Creștin Ortodox 2015, cu citiri și învățături pentru fiecare zi a anului, pag. 115.