Articole

Păstorul e iubit de turmă pentru că o păzește și-și pune viața pentru ea

Ai dreptul să ierți numai ce s-a făcut în paguba ta.” (Nicolae Iorga)
Omul, dacă raționează în calitate de creștin și vrea să se poarte conform cu doctrina creștină, poate ‒ și trebuie ‒ să nu țină seama de nedreptățile săvârșite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ.

Continuare …

Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la Cer ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor

De ce S-a înălțat Domnul Iisus Hristos la Cer și n-a rămas pe pământ? În primul rând, ca să trimită pe pământ credincioșilor Săi pe celălalt Mângâietor de aceeași cinste cu El și la fel de îmbelșugat în dragoste, pe Duhul Sfânt Cel Atotputernic, Care de la Tatăl purcede (și nu de la Fiul), ca Acesta să rămână în veac cu Biserica lui Hristos, să îi învețe pe credincioși toată dreptatea și tot adevărul, să alunge toată minciuna și nedreptatea din credință și din viață, să întărească în credință și în pătimirile pentru credință, să facă semne și minuni spre întărirea credinței celei adevărate în Hristos și a faptului că ea este mântuitoare pentru toți.

Continuare …

De ce se aprinde candela înaintea icoanelor?

Una dintre practicile des întâlnite în Ortodoxie este aprinderea candelelor sau a lumânărilor înaintea icoanelor. Aceasta este săvârșită atât de preoți în biserică, cât și de monahi, monahii sau simpli credincioși în casele lor.
Mulți creștini se întreabă adeseori de ce trebuie să aprindem candele înaintea icoanelor. O astfel de întrebare i-a fost adresată și Sfântului Nicolae Velimirovici de unul dintre cei cu care coresponda prin scrisori.

Continuare …

Gândul trebuie să fie îndreptat întotdeauna către Dumnezeu și către cele dumnezeiești

Gândul trebuie să fie îndreptat întotdeauna către Dumnezeu și către cele dumnezeiești. Tot ce contravine acestor reguli, oricât de mare ar fi, trebuie socotit totuși pe planul al doilea, dacă nu chiar de mică importanță și vătămător. Ideea aceasta o întruchipează foarte bine Evanghelia despre Marta și Maria: Marta îndeplinește o slujbă sfântă, ca una care slujea Domnului și ucenicilor Lui, pe când Maria, care se dedicase învățăturii lui Iisus, stând la picioarele Lui… a fost mai prețuită de Domnul, fiindcă ea își alesese partea cea mai bună, pe care nu i-ar fi putut-o lua cineva…

Continuare …

Cum să ne eliberăm de patimi?

Dacă Dumnezeu S-a jurat odinioară că cei neascultători nu vor intra întru odihna Sa, şi ca urmare nici n-au putut intra din pricina necredinţei lor, cum vor putea să intre vreunii prin singura nevoinţă trupească, fără de credinţă, întru odihna nepătimirii şi întru desăvârşirea cunoştinţei?” (Cuviosul Nichita Stithatul).

Continuare …

ÎPS Athanasie de Limassol – Despre legătura cu părintele duhovnicesc

Din păcate, există mulți oameni care se apropie de duhovnici într-un mod bolnăvicios, creând o dependență bolnăvicioasă față de ei, vrând să depindă de duhovnic în toate părerile lor, pentru că acest lucru le dă un sentiment de siguranță și-i scoate din incertitudinile, fricile și fobiile pe care le trăiesc zilnic.

Continuare …

Nu mai iubești cele pământești?

Când sufletul nostru începe să nu mai poftească lucrurile frumoase ale pământului, se furișează de cele mai multe ori în el un gând de trândăvie, care nu-i îngăduie să stea cu plăcere nici în slujba cuvântului și nu-i lasă nici dorința hotărâtă după bunurile viitoare; ba îi înfățișează și viața aceasta trecătoare ca neavând niciun rost și fiind cu totul incapabilă de vreo faptă vrednică de-a fi numită virtute; și însăși cunoștința o disprețuiește, ca pe una ce a fost dată și altor mulți oameni, sau ca pe una ce nu ne făgăduiește nimic desăvârșit.

Continuare …

Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi…

Făţărnicia este o însuşire rea, pe care o au foarte mulţi dintre noi. Făţarnic este cel care nu se arată pe sine aşa cum este în realitate. Făţarnic este cel care poartă masca evlaviei, pe când în realitate nu are deloc evlavie. Făţarnic este cel care arată iubire şi devotament aproapelui său, îi spune vorbe frumoase şi îl linguşeşte, pe când în inima lui ascunde ură şi urzeşte intrigi împotriva aceluia. Făţarnic este cel care încearcă să ascundă de ceilalţi mişcările viclene ale sufletului său şi gândurile lui urâte, care atunci când vorbeşte cu ceilalţi arată că-i iubeşte, că are inimă curată şi nu ascunde nimic rău în el.

Continuare …

Domnului îi plac nu cei încrezuți și mândri, ci oamenii smeriți, care se pocăiesc…

Istoria mântuirii ne arată că dacă păcătosul se pătrunde de dorința aflării lui Dumnezeu și de cea a dobândirii înnoirii duhovnicești, mila dumnezeiască îi împlinește în dar amândouă dorințele: însă cum trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu, și ce este de trebuință pentru înnoirea duhovnicească? La această întrebare ne răspunde mai amănunțit pilda despre vameș și fariseu. Ea a fost rostită pentru „cei ce se nădăjduiau întru sine cum că sunt drepți și defăimau pe ceilalți”.

Continuare …

Să ajute Dumnezeu ca nimeni să nu ajungă acolo!

Faraon îi apăsa cu atâta muncă pe fiii lui Israil, tocmai ca aceștia să uite de Dumnezeu. Din acest motiv, este bine ca, atunci când viețuirea obștească se va fi pus, întrucâtva, în rânduială, să urmărească întotdeauna simplitatea, ca să nu sfârșească prin a deveni o fabrică: muncă – hrană – slujbă tipiconală. Acest tipic nu-l poate crește pe omul cel lăuntric, ci doar să adoarmă, într-un anume fel, patimile trupești, iar mai apoi mintea.

Continuare …

Calea cea mai bună este de a ne înmuia inimile

În anul 1979, în timpul unei discuții de după pelerinajul de vară, Părintele Serafim Rose le-a vorbit fraților și surorilor întru Hristos despre simplitate. El întâlnise virtutea aceasta chiar înainte de a se fi convertit, în scrierile înțelepților chinezi precreștini care, prin observarea și prin contemplarea rânduielilor zidirii, au înțeles că simplitatea și smerenia sunt „calea cerului”.

Continuare …

Să ne bucurăm pururea

Așadar, în lume, când nu avem pe Hristos strigând și urlând în viața noastră, în existența noastră, ci trăim absența lui Hristos, trebuie să arătăm dragoste față de aproapele, să facem milostenie, ca să putem să ne întărim cumva viața noastră. Prin aceste virtuți ne lepădăm în parte de noi înșine și trăim pentru Hristos. Dar în mănăstire nu trăim pentru Hristos, ci Îl trăim pe Hristos, trăim în Hristos. De aceea Biserica noastră spune mirenilor: „Ai? Să dai”. În timp ce monahilor le zice: „Să nu ai nimic al tău”.