– Consider că nu sunt bună să-mi construiesc o familie, nici să merg la mănăstire, nu-mi găsesc locul. Ce pot face?
– Eu cred că toți suntem așa, dar avem un cuvânt de la Domnul pentru aceasta. Când Iacob s-a luptat cu Dumnezeu toată noaptea, către dimineață a simțit prezența lui Dumnezeu și i-a spus Iacob lui Dumnezeu: „Nu Te las [să pleci] până nu mă vei binecuvânta” (Facerea 25, 26). Și atunci Dumnezeu i-a zis lui Iacob: „pentru că ai fost tare cu Dumnezeu, și cu oamenii vei fi puternic” (cf. Facerea 32, 28). Și, știți povestea de la Facere, după aceasta s-a dus să se întâlnească cu Esau, care aștepta să-l întâmpine cu o armată întreagă ca să-l omoare, dar, pentru că a fost puternic cu Dumnezeu, harul acesta a schimbat inima lui Esau, care, în loc să-l atace, i-a căzut pe umăr și a plâns.
În chip firesc nu suntem niciunii pregătiți, nici pentru familie, nici pentru mănăstire, dar când ne-am pocăit sincer și am primit o anume vindecare, până la un anume punct, se deschide posibilitatea fie pentru o cale, fie pentru cealaltă. Aveam un profesor de teologie când studiam la Paris, care ne-a spus: „cea mai bună cale pentru căsătorie este monahismul”. Și studenții i-au replicat: „dar asta este scandalos! Ce spuneți?”. Și a explicat gândul: „toată tinerețea mea m-am pregătit să devin monah, dar circumstanțele din viața mea m-au condus la a deveni profesor de teologie și, ca urmare a acestui fapt, a trebuit să mă și căsătoresc. Dar sunt foarte recunoscător lui Dumnezeu pentru toți acei ani în care eu mă pregăteam pentru monahism, pentru că m-am învățat cum să trăiesc cu Dumnezeu și cum să trăiesc cu oamenii. Am învățat să-mi stăpânesc patimile, am învățat să mă smeresc, am învățat să păstrez rugăciunea și multe alte lucruri de mult preț, care mă ajută acum în viața de familie”. Deci, avem nevoie să fim puternici cu Dumnezeu ca să fim puternici și în orice altă situație.
Extras din conferința Părintelui Zaharia Zaharou, Cele trei perioade ale vieții duhovnicești