shadow

Articole

Din straja dimineţii pănă în noapte

Stihul de faţă, binecunoscut celor care cercetează regulat biserica şi îl aud îndeosebi la slujba Vecerniei, este din Psalmul 129 al Prorocului David. Stihul întreg este următorul: „Din straja [phylaki] dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul” (Psalmi 129:6).
Când Prorocul vorbeşte aici despre „phylaki” (gr. „temniţă, închisoare”) nu are, desigur, în vedere ceea ce ne imaginăm noi, închisoarea unde sunt trimişi cei condamnaţi în urma unei hotărâri judecătoreşti, ci este vorba despre un termen militar, aşa-numita phrourâ, gardă, strajă.

Continuare …

Putem, dacă vrem, să ajungem la virtutea sfinţilor

De vom vorbi despre apostoli şi îi vom preamări, ar trebui de îndată să plângem văzând ce depărtare ne desparte de ei. Dar noi adesea nu găsim că ar fi vreo greşeală aceasta – şi trăim cu gândul că este peste putinţă să ajungem la o asemenea înălţime.
Iar dacă cineva ne-ar întreba de ce, de îndată vom argumenta aşa: „Acela era Pavel, acela era Petru, acela era Ioan”. Ce înseamnă, oare, că acela era Pavel, iar acela era Petru?

Continuare …

Părintele Ilie Cleopa: Începerea înţelepciunii este frica Domnului

Să vorbim despre ceva care înţelegem cu toţii, şi cei mai de jos şi cei mai de sus. Vorbim ceva de înţeles, dar totodată şi ce este mai de folos pentru fapta bună. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu.
La Pilde spune aşa: Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rău. Dacă se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot răul, deci frica lui Dumnezeu este prima piedică a păcatului, care împiedică păcatul să nu între în sufletul nostru.

Continuare …

Pr. Arsenie Boca: Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem

Ştim că de la Dumnezeu suntem şi la Dumnezeu ne întoarcem, dar înainte de întoarcere suntem trimişi pentru probă în lumea aceasta. De asemenea ştim că lumea aceasta întreagă, zace în cel viclean, care-i îngăduit să verifice: libertatea noastră, credinţa şi dragostea noastră. Aici se face dovada ai cui fii ne facem: ne confirmăm obârşia divină, ne facem fiii lui Dumnezeu şi îl chemăm „Tatăl nostru”; ne tăgăduim această obârşie, ne înghite lumea aceasta şi vicleanul ne face fiii săi, fiii pierzării şi la Dumnezeu nu ne mai întoarcem.

Continuare …

Omul care se zvârcoleşte în mocirla păcatului seamănă duhovniceşte cu porcii

Vindecarea demonizatilor din Gadara (Luca 8, 27-39, Matei 8, 28; Marcu 5,1)
a) Hristos în Gadara
Evanghelistul Matei ne spune că erau doi demonizaţi în Gadara (v. Matei 8, 28), în timp ce Luca prezintă doar un demonizat (v. Luca 8,27). La urma urmei, cine spune „adevărul”? Se pare că demonizaţii erau doi, dar doar unul avea înăuntru mulţi demoni (v. Luca 8, 30) şi Luca se concentrează pe acesta. Apoi, pe de o parte Matei povesteşte de doi demonizaţi în ţinutul gherghesenilor, pe când Luca menţionează ţinutul gadarenilor. Ţinutul gherghesenilor, unde se găseau stâncile de pe care au căzut porcii, aparţinea de oraşul Gadara. Prin urmare, Matei şi Luca spun acelaşi lucru. Să vedem deci cum s-a petrecut această minune.

Continuare …

Datele psihologiei văzute în duhul Părinţilor

Unele lucruri, din cele spuse de psihologie şi psihiatrie, sunt cele spuse de medicină, în general. Medicii fac anumite experimente, studiază bolile care apar la pacienţii lor şi ajung la anumite concluzii şi spun: „Pentru ca această durere să treacă, trebuie să iei, de pildă, aspirină. Pentru ca această boală să se vindece, trebuie să faci operaţie. Când te doare aici, răutatea nu este aici, ci în stomac”. Iar noi, de vreme ce aceştia au studiat şi le-au învăţat şi le cunosc, trebuie să le acceptăm. Cu singura diferenţă că pe toate acestea noi le vom privi în duhul Evangheliei, în duhul Părinţilor, în general, în duhul creştinismului, în duhul revelaţiei.

Continuare …

Nu se poate crește spiritual în afara relației maestru – discipol

Părintele Galeriu: Slujirea duhovnicului este un astăzi continuu, pentru că în lucrarea mântuirii nu este oprire, stare pe loc. Apa stătută se strică. Dacă nu ai de lucru, îți dă diavolul de lucru.
În Sfânta Scriptură citim: „Mântuirea stă întru mult sfat” sau „Cei lipsiți de povățuitori cad ca frunzele”. Și iar, la Sfinții Părinți aflăm cuvântul: „Cine vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească”. Este o relație fundamentală care exprimă alături, în comuniune între Dumnezeu și om, relația paralelă ‒ între părinte duhovnicesc și fiu duhovnicesc.

Continuare …

Minuni ale Sfântului Paisie istorisite de Stareţul Efrem Vatopedinul

Cred că unii dintre dumneavoastră aţi citit viaţa Sfântului Paisie. Ce vi s-a părut că este specific acestui om? Jertfa pentru aproapele său. Se făcea „ardere de tot” pentru celălalt. Îmi amintesc că odată când l-am întâlnit, mi-a spus: „Copilul meu, mi se întâmplă ceva care, dacă aş spune-o lumii, m-ar considera nebun. Dar ce să fac? Până prin 1974 aveam o aşa dragoste pentru Dumnezeu, încât, atunci când aceasta se manifesta înlăuntrul meu, chiar dacă mergeam pe drum, cădeam la pământ ca într-o stare de leşin, din pricina dragostei pentru Dumnezeu. Şi trecea destulă vreme, iar eu rămâneam acolo liniştit şi mă rugam. Mai apoi, îmi trecea.

Continuare …

Dumnezeu nu e acelaşi lucru cu a spune că putem exista fără El

Cu mulţi ani în urmă am întâlnit un pastor care spunea că nu crede în îngeri. Am fost surprins de această declaraţie şi l-am întrebat: “De ce?” Răspunsul lui a fost interesant: “Nu cred în îngeri pentru că nu găsesc nimic ce pot face ei iar Duhul Sfânt nu poate”.
Am crezut, şi încă cred, că motivul său era confuz. În esenţă, el nu credea în îngeri pentru că nu îi considera necesari. Desigur, greşeala din logica sa era faptul că nimic nu a fost creat din necesitate (dintr-o nevoie stringentă). Toată creaţia există din voia lui Dumnezeu şi nimeni şi nimic nu-şi poate cere dreptul de a exista dintr-o necesitate. Creaţia nu este necesar să existe.

Continuare …

Rugăciune către Mântuitorul a Sfântului Dimitrie al Rostovului

Mântuiește-mă, Mântuitorul meu, după bunătatea Ta, și nu după faptele mele! Tu voiești a mă mântui, Tu știi în ce chip să mă mântuiești. Mântuiește-mă, dar, după cum voiești, după a Ta putere, după cum știi cu judecățile pe care numai Tu le cunoști, mântuiește-mă! Întru Tine, Dumnezeul meu, îmi pun nădejdea și voii Tale Sfinte mă încredințez – fă cu mine după cum voiești!

Continuare …

Viața Sfântului Ierarh Dimitrie, Mitropolitul Rostovului

Acesta se născu în anul 1651 în apropiere de Kiev, Ucraina, primind la botez numele Daniil. Tatăl său fiind soldat şi lipsind adeseori vreme îndelungată de acasă, de creşterea micuţului Daniil se îngriji mama sa care îi insuflă dragostea pentru cele dumnezeişti.
Pe când avea 11 ani, Daniil intră la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. De la acesta deprinse tâlcuirea Sfintelor Scripturi şi deveni sensibil la setea de cuvânt a credincioşilor.
La 17 ani, intră în Mănăstirea Sfântului Chiril unde îmbrăcă haina monahală cu numele Dimitrie. Pe lângă ascultările pe care le săvârşea în obşte, tânărul monah se adânci în citirea scrierilor duhovniceşti şi începu a scrie cele dintâi cuvântări duhovniceşti.

Continuare …

Nu râvni stăpânire sau vreo oarecare cinste pe pământ şi nu te crede vrednic de cinstire

Pe cât este de înaltă funcția ta, pe atât de mare trebuie să fie şi smerenia ta; pe cât de mare este cinstirea, pe atât de mare trebuie să fie pogorârea de sine întru smerenie; pe cât te înalţă oamenii, pe atât de mult să te smereşti.
Pe cât de mult te cinstesc oamenii şi te slăvesc, pe atât de mult să te socoteşti nevrednic de cinstire. Nu te înălţa pentru oarecare izbânzi, ca să nu fii lepădat de Dumnezeu.

Continuare …

Suntem făcuţi pentru viaţa veşnică la care toţi suntem chemaţi prin harul lui Dumnezeu

Aici trebuie să cugetăm atât despre faptele cele bune şi rele, cât şi despre consecinţele acestora. Cunoaştem din Sfânta Scriptură că n-am fost creaţi doar ca să mâncăm bine, să trăim în plăcerea noastră şi să chefuim, şi să ne veselim până la nebunie. Suntem făcuţi pentru a face binele, prin care dobândim, în această existenţă scurtă, viaţa veşnică şi fericită, la care toţi suntem chemaţi prin harul lui Dumnezeu.

Continuare …

Curajul se naşte dintr-o credinţă statornică în Hristos-Dumnezeu

Noi, creştinii, trebuie să ne ridicăm vocile şi să strigăm în semn de recunoştinţă triumfătoare: „Fericiţi suntem noi, creştinii, căci Domnul a dorit atât de mult să se unească cu noi, încât viaţa Sa a devenit a noastră”.
Domnul Însuşi a dat mărturie de aceasta atunci când le-a spus ucenicilor Săi: „Fericiţi sunt ochii voştri că văd şi urechile voastre că aud. Că adevăr vă grăiesc: mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi voi, şi n-au auzit” (Mt. 13, 16-17).

Continuare …

Bunica de aur

Această femeie minunată, care a avut parte de o moarte cuvioasă, s-a învrednicit cu două zile înainte de sfarşitul ei să devină schimonahie, primnd numele de Maria. Pentru aceasta o rugase o viaţă întreagă pe Maica Domnului.
Era o femeie dulce la vorbă şi îi mângâia pe toţi cei din jurul ei. Atunci când pentru motive de boală (afecţiune cardiacă) s-a internat in Spitalul Militar, i-a uimit pe toţi cu graiul ei politicos. Cand venea medicul la salonul ei, ea il întâmpina cu cuvintele: „Bun venit, dragul meu doctor”. Şi apoi îl întreba cu bucurie:

Continuare …

Deosebirea între demnitatea omului şi demnităţile din lume

Bătrânul Ioil zicea adesea despre sine: “Eu mă asemăn cu un arici. Când nu-l observi, calci pe un spin şi sângerezi”. Alteori, argumentând viaţa călugărească, explica: “Fără umilinţă, omul nu poate vedea faţa lui Dumnezeu. Pentru trup, smerenia stă în ajunare, priveghere, în a duce o viaţă aspră şi austeră, în a practica în general asceza. Smerenia, pentru suflet, constă în a trăi retras. Asceza şi viaţa retrasă, iată două mijloace care păstrează atât trupul cât şi sufletul în smerenie. Acestea două îl fac pe călugăr: el îşi smereşte trupul prin asceză şi sufletul prin viaţă retrasă”.

Continuare …