Ajunul Crăciunului este ultima zi de post din Postul Naşterii Domnului. Acest post, care începe în ziua de 15 noiembrie şi se încheie în ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat, în post şi rugăciune, aşteptând venirea lui Mesia, Mântuitorul lumii.
Dacă primele 39 de zile ale acestui post sunt mai uşoare, din punct de vedere alimentar, între ele existând mai multe zile în care Părinţii Bisericii au rânduit „dezlegare la peşte”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspră postire, adică de ajunare. Obiceiul de a ajuna în această ultimă zi a postului este consemnat încă din secolul al IV-lea.
Astfel, în ajunul Crăciunului, fiecare credincios ajunează după putere, până la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mâncând. În unele zone, credincioşii ajunează până mai târziu, aşteptând răsăritul luceafărului de seară, în amintirea stelei care a vestit magilor Naşterea Domnului.
După ceasul prânzului, spre seară, se obişnuieşte să se mănânce grâu fiert, amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului Prorocului Daniel şi al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Această zi de post aspru mai aminteşte şi de postul ţinut odinioară de catehumenii care, în seara acestei zile, erau botezaţi şi împărtăşiţi pentru prima dată cu Sfintele Taine, în cadrul Liturghiei Sfântului Vasile cel Mare.
În seara zilei de ajun, credincioşii obişnuiesc să mănânce o mâncare dulce, numită în popor „Scutecele lui Iisus”. Cu făină, apă şi sare se frământă nişte lipii subţiri care se coc pe plită. Acestea se înmoaie într-un sirop dulce (apă cu miere sau zahăr) şi se presară cu nucă măcinată.
Ajunul Crăciunului, zi de colindat
Naşterea Domnului este anunţată în lume de creştini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, în dimineaţa de Ajun, fiind copiii şi tinerii. Aceştia sunt primiţi de creştini cu mere, nuci, covrigi şi cu acele turte numite „Scutecele lui Hristos”. Pentru că până după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun este încă post, colindătorii trebuie şi ei primiţi cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).
Ajunul Crăciunului, când preotul vesteşte Naşterea Domnului
Tot în ultima zi a postului Crăciunului, preotul umblă pe la casele credincioşilor cu icoana Naşterii Domnului, spre a vesti măritul praznic al Întrupării Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune că această tradiţie, a umblatului cu icoană, este un fel de slujbă în afara zidurilor bisericii. Este o slujbă săvârşită pe uliţe şi pe străduţe, prin curţi şi prin case, pe la ferestre şi pe la uşi. Precum odinioară făcea crainicul, părintele se străduieşte a anunţa în tot locul şi pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, rămânând însă Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arată vrednic de o asemenea mare vestire.
Fiecare preot vesteşte Naşterea Domnului în parohia lui. În funcţie de mărimea parohiei, preotul poate începe să umble cu icoana mai devreme sau mai târziu. Astfel, la sate, această vestire se petrece chiar în ajunul Crăciunului, pe când la oraşe, unde parohiile sunt mai mari şi credincioşii mai numeroşi, preoţii încep să umble cu icoana ceva mai devreme.
Ajunul Crăciunului modifică rânduiala liturgică
În ajunul Crăciunului se citesc „Ceasurile Împărăteşti” şi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia. În cadrul acestor slujbe sunt rânduite spre citire mai multe profeţii din Vechiul Testament privind Naşterea Domnului.
Dacă ajunul Crăciunului cade într-o zi de sâmbătă sau duminică, slujba numită „Ceasurile Împărăteşti” se mută în vinerea dinainte, această zi devenind „zi aliturgică”, adică zi în care nu se săvârşeşte Sfânta Liturghie”. Această slujbă a Ceasurilor este numită astfel deoarece, în lumea bizantină, la aceasta participau şi împăraţii, iar la noi se adună în biserică toată familia domnească.
Dacă ajunul Crăciunului cade în zilele de luni până vineri, în ziua de ajun se va săvârşi Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, iar în ziua praznicului se va săvârşi cea a Sfântului Ioan Gură de Aur. Dacă ajunul va cădea însă într-o zi de sâmbătă sau duminică, în ziua de ajun se va săvârşi Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar în ziua praznicului se va săvârşi cea a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia.
Ajunul Crăciunului, prilej de bucurie şi rugăciune
După noaptea de ajun, trei zile la rând, în toate bisericile se săvârşeşte Sfânta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Naşterii Domnului, s-a rânduit ca în perioada cuprinsă între Crăciun şi Boboteaza să nu se facă îngenuncheri şi plecăciuni. Excepţie fac însă canoanele primite de la duhovnic, săvârşite în taina camerei fiecăruia.
„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slăvesc şi magii cu steaua călătoresc, că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”
„Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei. Că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus. Doamne, slavă Ţie!”
Teodor Dănălache