Articole

Biserica noastră este cu adevărat Biserica cea Una, a lui Hristos

Care crezi frăția ta că-i momentul cel mai greu din existența Fiului lui Dumnezeu? Ce-ți închipui? Cel mai greu moment nu a fost atunci când S-a zămislit din trupul Fecioarei El, care era Făcătorul cerului și al pământului, deși acesta a fost un pogorământ teribil, o smerenie grozavă. Nu a fost nici că a trăit în foamete și în greutăți 33 de ani, nici că a fost vândut și răstignit. Cel mai greu moment a fost acela când Fiul a trebuit să Se rupă, să Se despartă de slava Preasfintei Treimi, pentru a coborî în lumea materială, ca să devină Dumnezeu-Om.

Continuare …

Cele șapte înflăcărări ale duhului

Promptitudinea pocăinței după orice păcat făcut – iată care este prima înflăcărare pe care trebuie să i-o aducem lui Dumnezeu. Rapiditatea iertării fratelui care ne-a greșit – este cea de-a doua înflăcărare a duhului, pe care ar trebui să o avem. Rapiditatea răspunsului dat fiecărei rugăminți, a cărei împlinire este posibilă pentru noi și utilă pentru persoana care ne-a solicitat ajutorul – este cea de-a treia înflăcărare.

Continuare …

Consecințele tensiunii ascunse din familie

Oricare ar fi cauza nervozității părinților, fie o situație economică precară, fie că exprimă o neliniște sau mai multe nevoi nesatisfăcute, fie că este consecința unei neplăceri sau a unor neînțelegeri familiale, are drept rezultat nașterea unui climat plin de tensiune, în care orice neascultare a copilului, orice insucces şcolar sau stângăcie vor fi abordate cu gesturi necontrolate sau cu sancțiuni care, atunci când sunt aplicate în astfel de condiții, rămân cel mai adesea fără nici un rezultat.

Continuare …

Viața preotului este însoțită de o mulțime de situații dramatice ori tragice

Am fost sfătuit să vorbesc despre activitatea păstorului duhovnicesc, ce nu se închide în limitele parohiei sale și nu se oprește neapărat doar asupra fiilor lui duhovnicești. Preotul, cel mai adesea, este chemat la bolnavi, la muribunzi; adeseori i se impune să-și desfășoare activitatea în situații critice. Se întâmplă să vină unii tineri, bărbați ori femei, și să spună că în familia lor se întâmplă ceva înspăimântător, sunt amenințați de divorț, ori că fiul lor s-a îmbolnăvit foarte grav; sau vine o mamă și povestește că fiul ori fiica ei s-a abătut de la calea cea dreaptă, are anturaje compromițătoare; ori că au fost închiși; sau că a murit soțul ori soția.

Continuare …

Omul trebuie să își interzică orice activitate care îl amorțește

Sfântul Ignatie ne învață că „omul trebuie să își interzică orice activitate care îl amorțește”. Trebuie să alocăm timpul nostru într-un așa fel, încât să fim preocupați constant cu activități sensibile, folositoare și practice. Îndeplinirea responsabilităților publice sau private, fără prea multă zarvă și agitație, nu va duce niciodată la o viață agitată, ci din contră, conduce la atenția față de sine și la vigilență. Distragerea este facilitată de pierderea timpului sau de activități frivole, asemănătoare lenevirii.

Continuare …

Primește nenorocirile ca pe un leac

Dar tu, iubite, vezi ca nu cumva în vreme de necaz să primești vreun gând rău cu privire la Dumnezeu, devenind nemulțumitor față de Binefăcător, ci cu răbdare primește plăgile Lui, „ca un fiu iubit și nu ca un fiu ilegitim pedepsit de tatăl” (Evrei 12, 6-8), și strigă cu recunoștință: „bine este mie, Doamne, că m-ai smerit” (Psalmul 118, 71). Căci astfel și cei vechi învățau nădejdea în Dumnezeu prin multe osteneli.
La fel și Iosif, înțeleptul acela și dreptul. La fel și David și Iov, cel mult pătimitor și fără de prihană. Și mai înainte de aceștia. Avraam cel mai mare între patriarhi.

Continuare …

Diavolii de nimeni nu se tem atât de mult ca de Preacurata Fecioară Maria

Sfinții Părinți ai Bisericii mărturisesc că asupra noastră mereu se oștesc și ne atacă neîntrerupt legiuni întregi de diavoli, având ca scop să ne piardă. Ei realizează acest scop insuflându-ne gânduri pătimașe, stârnind în noi porniri rele și înclinând voința noastră spre tot răul, spre fapte imorale, păgubitoare atât pentru noi, cât și pentru cei apropiați nouă.

Continuare …

„M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”

Maica Domnului este Maica Domnului, Maica Mântuitorului Hristos. O mamă totdeauna este foarte sensibilă faţă de fiul său, copilul său…
Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis şi a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferinţe. Într-o anchetă extraordinar de grea, i s-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc ca să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte, însă, că în tinereţe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”.

Continuare …

Să năzuim spre atingerea unei curății interioare, în simțiri și în gânduri

Să năzuim, iubiților, întru Hristos, fiii mei, spre curăția feciorelnică, spre această chemare dumnezeiască a noastră, spre acest scop al vieții noastre creștinești. Să fim curați nu numai în ceea ce privesc patimile exterioare! O asemenea curăție, cum ar fi abținerea chinuitoare de la desfrânare, le este caracteristică și păgânilor, și ereticilor. Să năzuim spre atingerea unei curății interioare, în simțiri și în gânduri. O asemenea stare așteaptă de la noi Preacurata Maică a Domnului.

Continuare …

Cinstim pe duhovnic, dar dacă-l idolatrizăm, ajungem să-l necinstim…

Сu Părintele Sofronie Saharov am învățat multe lucruri. Am învățat să înțeleg mai adânc și mai deplin multe dintre caractericsticile lui Dumnezeu, văzând și trăind caracteristicile Părintelui Sofronie. Cu cât un om trăiește mai mult poruncile lui Hristos, cu atât mai mult poate să-i învețe pe cei din jur Cine este Dumnezeu.

Continuare …

Nicio prorocire a Scripturii nu se tâlcuiește după cum îl taie capul pe fiecare

Ascultarea curat sufletească o fac numai oamenii extraordinari și în împrejurări excepționale. Viețile Sfinților ne arată că acești oameni s-au născut cu o inimă atât de curată și cu o minte atât de nepătimașă, încât ei erau conduși de Duhul Sfânt așa cum e condusă o corabie cu pânze de un vânt pricinic. Ei erau sensibili la cea mai mică adiere a Sfântului Duh și executau întocmai cele ce primeau în momentele lor de inspirație divină.

Continuare …

Câţi voiesc să placă lui Dumnezeu sunt datori să se smerească

Cea mai mare boală e mândria, care ne-a adus din Rai pe pământ şi încearcă să ne ducă până în iad” (Sfântul Paisie)
HRISTOS DĂRUIEŞTE libertatea tuturor celor care-L iubesc sincer şi se alipesc de El cu tot sufletul. Dacă vom fi credincioşi peste puţine (cf. Mt. 25, 23), El ne va încredinţa multe. Ne va chema să luăm parte la bucuria Sa veşnică ca slugi bune şi credincioase. Slugă credincioasă şi bună nu e cea care se sprijină pe cunoaşterea aparentă a Scripturilor, ci aceea care urmează şi înfăptuieşte cu credincioşie poruncile lui Hristos.

Continuare …

Prin suferinţa de bunăvoie şi osândirea de sine ajungem să nu mai luăm în seamă la celelalte necazuri

În Vechiul Testament se spune că dragostea este la fel de tare ca moartea, dar Noul Testament ne învaţă că iubirea de Dumnezeu e mai puternică decât moartea. Aşadar, dacă am răbdat ruşine pentru Hristos, iar El ne-a dăruit în schimb energia dragostei Sale, atunci suntem în stare să suferim şi să trecem prin necazuri fără să le simţim greutatea, necazuri pe care altminteri nu le-am putea înfrunta.

Continuare …

Cu cât mai mare e iubirea, cu atât mai mari sunt şi su­ferinţele sufletului…

În anii copilăriei îmi plăcea să gândesc aşa: Domnul S-a înălţat la ceruri şi ne aşteaptă la El; dar pentru a fi împreună cu Domnul, trebuie să fim asemenea Lui sau ca nişte copii [Mt 18, 3], smeriţi şi blânzi, şi să-I slujim Lui. Atunci, după cuvântul Domnului: „Acolo unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu” [In 12, 26], şi noi vom fi împreună cu El în împărăţia cerurilor. Dar acum sufletul meu e mâhnit şi abătut şi nu pot să mă înalţ cu minte curată spre Dum­nezeu şi n-am în mine destule lacrimi ca să plâng faptele mele cele rele; sufletul meu e secătuit şi istovit de întune­ricul posomorât al vieţii acesteia…

Continuare …

Prin multe necazuri se cuvine să intrăm noi întru împărăţia lui Dumnezeu

Boala căleşte sufletul credinciosului şi îl curăţeşte aşa cum se curăţă în foc aurul. Cuviosul Pimen Multpătimitorul a ajuns la mântuire îndurând fără cârtire boala şi mulţumind lui Dumnezeu pentru ea. El era călăuzit de cuvintele lui Hristos: iar cel ce va răbda până la sfârşit se va mântui (Matei 24, 13). Pentru răbdarea cu smerenie, cu dârzenie, cu vitejie a bolilor grele, bineplăcuţii lui Dumnezeu s-au învrednicit de daruri harice: faceri de minuni, vindecări, străvedere, cunoaşterea lui Dumnezeu, vederea păcatelor proprii…

Continuare …