Indiferența față de lumea aceasta păcătoasă și desfrânată înseamnă întoarcerea sufletului către desăvârșirea spirituală, iar primul pas către aceasta este pocăința sinceră și cu lacrimi. Aceasta este judecarea aspră a sinelui în fața lui Dumnezeu, părerea de rău cu lacrimi pentru păcatele săvârșite și atenția încordată totdeauna asupra faptelor mântuirii. Cel care se pocăiește sincer își mărturisește fărădelegile, își plânge rătăcirile și, necăutând la păcatele sale din fiecare zi, nu deznădăjduiește și nu părăsește faptele bune, ci le exersează și mai mult pentru ca, de acum înainte, să schimbe păcatele cu faptele mântuirii.
