Păcatul, de când ia ființă în mintea omului și până îl duce pe om la sinucidere, la moarte, are douăsprezece trepte.
Dumnezeu i-a dat atâta putere omului să nu greșească! Puterea de sine stăpânitoare. Omul are atâta putere, pusă de Dumnezeu în el, că dacă ar veni toți dracii din iad, nu-l pot face să păcătuiască. Voi nu citiți la Psaltire: „Doamne, căci cu arma buneivoiri ne-ai încununat pe noi”. Și iarăși spune în Sfânta Scriptură: „Dumnezeu l-a zidit pe om și l-a lăsat în mâna sfatului său”.
Am să vă spun cum îl ia păcatul pe om, de la treptele cele mai de jos și îl duce până la sinucidere, dacă omul nu bagă de seamă să oprească păcatul de la început. Ce este păcatul? După mărturia Sfintei Scripturi, păcatul este călcarea legii lui Dumnezeu, sau boldul morții, și este urâciune înaintea lui Dumnezeu, fiind lucrul diavolului.
În Sfânta Scriptură, păcatul se numește „furnico-leu”. Furnico-leul a murit de foame, pentru că nu avea de mâncare. Pentru că la început păcatul este cât o furnică, numai un gând, mai pe urmă, dacă nu-l vom ucide prin împotrivire, spovedanie și rugăciune, el va ajunge puternic ca un leu.
Sfântul Efrem Sirul spune că păcatul este un drac rău, care, furișându-se, pune stăpânire încet-încet pe sufletul nostru. Și pentru a putea scăpa de acest drac și să oprim păcatul să pătrundă în mintea și-n inima noastră, trebuie să avem o mare trezvie a atenției, care se naște din frica de Dumnezeu, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cel ce crede, se teme; iar cel ce se teme, se trezește”.
Arhimandritul Ilie Cleopa, Ne vorbește Părintele Cleopa, volumul VI, ediția a II-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2004, pp. 35-36