Troparul Sfântului Prooroc Avacum, glasul al 2-lea:
A proorocului Tău, Doamne, Avacumpomenire prăznuind, printr-însul Te rugăm, mântuieşte sufletele noastre.
Canon de rugăciune către Sfântul Prooroc Avacum
Author Archives: admin
Predica ÎPS Mitropolit Bartolomeu Anania la vindecarea femeii garbove
În vremea aceea Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum.
Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta! Şi Şi-a pus mâinile asupra ei, iar ea îndată s-a îndreptat şi slăvea pe Dumnezeu.
Dumnezeu le iartă pe toate prin spovedanie
Să nu ne întoarcem înapoi, la păcatele pe care le-am spovedit. Amintirea păcatelor pricinuieşte rău. Aţi cerut iertare? S-a isprăvit. Dumnezeu le iartă pe toate prin spovedanie. Nu trebuie să ne întoarcem înapoi şi să ne închidem în deznădejde. Să simţim bucurie şi recunoştinţă pentru iertarea păcatelor noastre.
Iartă-mă… Păcatul și Pocăința
Filmul ne prezintă o serie de relatări ale unor persoane care, prin pocăință, l-au redescoperit pe Dumnezeu, plecând de la stări greu de închipuit, precum și răspunsuri la niște întrebări foarte importante, precum: Ce este, de fapt, păcatul? Cine poate fi considerat păcătos? Ce este pocăința? Cum se face o adevărată spovedanie?
Denumirea originală: Iartă-mă… Păcatul și pocăința (Прости…Грех и покояние)
Postul și mâncarea
Postul stă nu numai în a mânca rar, ci în a mânca puţin; şi nu numai în a mânca o dată, ci în a nu mânca mult. Nechibzuit este postitorul care aşteaptă până la ceasul mesei ca atunci să se dedea mâncatului cu nesaţ atât cu trupul, cât şi cu mintea.
Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Paramon
Troparul Sfântului Mucenic Paramon, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Paramon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Corul mănăstirii Simonopetra – Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea (Psalmul 110)
Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare.
Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui.
Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.
Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul.
Trăiește simplu, hrănește-te cu simplitate
Trăim, iubiţii mei, într-un veac caracterizat de risipă, cheltuială fără măsură, irosire; în mâncare, în băutură, în haine, în mobilă, în distracţii, în călătorii, pretutindeni. Se cheltuiesc sume ameţitoare. Economiştii au numit societatea aceasta „societate de consum”. Dogma consumismului este: cu cât cheltuieşti mai mult, cu atât ai un nivel de viaţă mai înalt! Şi deşi lucrurile cu adevărat necesare sunt puţine, prin reclamă au devenit necesare multe lucruri de prisos.
Gânduri pentru intelectuali: Reînnoirea vieții religioase
Călătorii povestesc că seara, când vântul adie uşor peste nisipurile pustiului, se aude de departe ca un lung suspin. „Ascultă – zice atunci arabul – ascultă pustiul! Auzi cum plânge? El se tânguie pentru că ar vrea să fie o livadă răcorită de ploaie”.
Minunat de bine se poate asemăna lumea de azi cu acele deșerturi care suspină după roua cerului.
Tot cel ce se roagă vorbeşte cu Dumnezeu
Toţi ştiu că începătura a tot binele este rugăciunea, mijlocitoarea vieţii veşnice şi a mântuirii. Sunt nevoit, dar, să vă grăiesc de dânsa, pe cât voi putea, ca unora ce, deprinzându-vă a vieţui în rugăciune şi îndeplinindu-vă de-a pururea lucrurile lui Dumnezeu, cuvântul acesta şi mai silitori să vă facă pe voi. Iar, pe de altă parte, ca cei ce vieţuiesc molatic în rugăciune şi îşi lasă sufletul pustiu, să-şi cunoască paguba pentru vremea trecută şi să nu se lipsească de mântuire în cealaltă vreme.
Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou şi către cei împreună cu dânsul
Troparul Sfântului Cuvios Mucenic Ştefan cel Nou, glasul al 4-lea:
Pustniceşte mai înainte pregătindu-te în munte, taberele vrăjmaşilor celor netrupeşti cu toată arma Crucii le-ai pierdut, întru tot fericite. Şi iarăşi spre chinuire bărbăteşte te-ai îmbrăcat, ucigând pe Copronim cu sabia credinţei. Şi pentru amândouă te-ai încununat de la Dumnezeu, Preacuvioase Mucenice Ştefan, pururea pomenite.
Postul copiilor
Părinţii care doresc să dea copilului o educaţie creştină uneori se pierd la luarea unei decizii în privinţa postului pentru copii. Deşi cunosc importanţa postului pentru adulţi, adesea ei nu pot recunoaşte nevoia lui pentru copii. Din această cauză, postirea pentru copii este amânată pentru atunci când copilul „va creşte” şi „va deveni mai puternic”. Astfel, copilul este lipsit de un ajutor important în creşterea spirituală.
De ce postim?
Ca să nu prostim. Că, în momentul în care nu postim, uităm că suntem oameni liniştiţi, cuminţi şi aşezaţi în Dumnezeu. Postul te ajută să te vezi cum eşti. Atâta pot să fac, atâta fac. De aici mă ia hipoglicemia, de aici leşinul. Deci, atâta pot să fac. Ca în povestea cu o studentă de-a noastră, foarte agitată.
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul
Troparul Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul, glasul al 4-lea:
Cu mucenicia cea neobişnuită şi înfricoşătoare şi cu vitejiile răbdării, pe toţi i-ai minunat, mult pătimitorule, cu tăierea fiecărei părţi din trup, rugăciuni de mulţumire preaminunat ai dat către Dumnezeu. Pentru aceasta în pătimirea ta cunună ai luat şi te-ai suit către Scaunul Împăratului Ceresc al lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Iacov. Pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.
Cum eliminăm patimile din viața noastră?
Când mintea ne este eliberată de toate cele create şi, încetând de a mai fi sclava acestora, se înalţă spre Dumnezeu, atunci simţim că adevărata sărăcie înseamnă a fi sărac „cu duhul”. Ea poate fi dobândită doar dacă ne-am eliberat de patimi: „Nepătimirea desăvârşită este sărăcia spirituală [cu duhul], la care, ajungând mintea, se desparte de cele de aici”. (Sfântul Talasie)
Caută laudă şi înălţare nu de la oameni, ci de la Unul Dumnezeu
Cu ce te făleşti întru răutate, puternice?”, spune Proorocul (Psalm 51,1). Pentru ce ceri laudă de la alţii pentru binele tău? Căci nici tu însuţi nu ştii ce este binele. Binele mereu rămâne bine, chiar dacă nu l-ar lăuda nimeni, iar răul rămâne rău, chiar dacă nimeni nu l-ar osândi. Chiar de te-ar lăuda toţi oamenii, nimic nu se va adăuga ţie; dacă însă nu te va lăuda nimeni, nu te vei lipsi de nimic.
Supărarea înseamnă viață lumească, voie proprie, poftă…
Omul care se află în supărare arată că nu înţelege bine întâmplările pe care le trăieşte sau prin care trece şi nu ştie să vadă degetul şi iubirea şi înţelepciunea cea de multe feluri ale lui Dumnezeu în viaţa lui de zi cu zi.
Supărarea înseamnă că sunt un om lumesc, că am voie proprie, că am poftă. Ceva a venit în contradicţie cu voia mea sau cu pofta mea sau cu aşteptarea mea şi, de aceea, m-am supărat. M-ai stârnit şi m-am supărat, pentru că eu vroiam, pur şi simplu, să mă cinsteşti.