Postul stă nu numai în a mânca rar, ci în a mânca puţin; şi nu numai în a mânca o dată, ci în a nu mânca mult. Nechibzuit este postitorul care aşteaptă până la ceasul mesei ca atunci să se dedea mâncatului cu nesaţ atât cu trupul, cât şi cu mintea.
Cel ce vrea să aibă dreaptă socotinţă la mâncat trebuie să ia seama ca să nu aleagă între bucatele gustoase şi cele negustoase. Acest lucru este dobitocesc, şi la om, care-i fiinţă înţelegătoare, nu este vrednic de laudă. Iar de mâncarea gustoasă ne lepădăm ca să ne smerim mădularele cele războinice ale trupului şi să dăm slobozenie lucrărilor duhului.
Sfântul Serafim de Sarov, Rânduieli de viață creștină, Editura Sophia, București, 2007, p. 25