Ambiția este dorința arzătoare a celui care iubește slava de a dobândi pentru sine glorie și renume. Cel ambițios vânează slavă; scopul faptelor și acțiunilor sale este slava; o dorește, folosind atât mijloacele permise, cât și pe cele nepermise și încearcă orice pentru a avea parte de slavă.
Gândiţi-vă la toate greşelile de care aveţi a da socoteală – şi, mai ales, să uitaţi nedreptăţile săvârşite de alţii vouă, iertaţi pe cei care v-au jignit, ca să aveţi dreptul ca înşivă să fiţi iertaţi – şi să câştigaţi, astfel, o uşurare a necazurilor voastre.
Grecii, fără vreo mare nădejde, dădură adesea, cu privire la acestea, dovezi de înţelepciune. Şi voi, care trebuie până la urmă, să părăsiţi lumea aceasta, cu atât de măreţe nădejdi, nu veţi face-o – sau staţi la cumpănă?
Vă invit într-un foto-pelerinaj în raiul florilor, la Mănăstirea cu hramul Sf. Mare Mucenic Gheorghe din s. Suruceni, r. Ialoveni.
Comparaţia cu Raiul, prea des auzită când vrem să subliniem frumuseţea fără seamăn a unor locuri, este pe deplin îndreptăţită în cazul Mănăstirii Suruceni. Aici, viața monastică intră în consonanţă cu aerul, cu florile şi apa, cu cerul şi cu tot ce mişcă în acest aşezământ, definind o curăţie ce precede, ca după mărturisire. Împărtăşirea cu armonia şi lumina Lucrării lui Dumnezeu. Comuniunea cu viaţa în Hristos.
În Săptămână Luminată a Sfintelor Sărbători de Paște cel mai frumos lucru pe care îl putem face pentru sufletele noastre este să redescoperim mănăstirile din republică, pline de tradiție și măreție. În acest an, prima în listă a fost Mănăstirea ”Sfântul Gheorghe” din Suruceni, situată la aproape 25 de km de Chișinău și 7 km de Ialoveni.
În fața ochilor ni se deschide o parte din rai, acolo unde domină liniștea, armonia, bunăvoința, discernământul, înțelepciunea. Am avut marea bucurie să o cunosc, în sfârșit, față în față pe Stareța Mănăstirii ”Sfântul Gheorghe” din Suruceni, maica Epistemia, plină de har și înțelepciune.
Mirele Hristos ne-a chemat la ospățul cel de taină al nunții Sale. De aceea în această zi, El ne dăruiește fără economie darurile Sale; și nu numai darurile, ci Însuși pe Sine, izvorul tuturor darurilor. (Protosinghel Petroniu Tănase)
Numeroşi credincioşi s-au adunat duminică, 18 decembrie, în străvechea vatră monahală Suruceni, pentru a participa la sfinţirea noii biserici închinată Sfântului Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei.
În Duminica a XXVI-a după Cincizecime, a vindecării celor zece leproşi, Înaltpreasfinţitul Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al întregii Moldove, înconjurat de un sobor de peste 30 de preoţi şi diaconi, au oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din s. Suruceni, raionul Ialoveni.
sdfsdfsdf
Vineri, 18 noiembrie, în ziua pomenirii sfinţilor mucenici Galaction şi Epistimia, cu binecuvântarea ÎPS Mitropolit Vladimir, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a liturghisit la Mănăstirea „Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din s. Suruceni, r. Ialoveni.
Alături de PS Siluan au coliturghisit clericii mănăstirii, iar în biserică au înălţat rugăciuni maica stareţă Egumena Epistemia (Goncearenco) împreună cu obştea monahală, pelerini, dar şi un grup de copii din capitală.
Să ne apropiem, așadar, strigând Celui ce ne-a făcut din lut: „Întoarce-Te, Doamne, din Cer, și milostivește-te spre noi, că noi suntem lut și Tu ești Cel ce ne-ai plăsmuit pe noi”.
Luați jugul bunătății, purtați povara cea ușoară, cea liniștitoare și plină de blândețe și odihna sufletelor. Căci este oglinda curată a slavei Atotțiitorului, Care ne preschimbă pe noi în chip al nestricăciunii, în duhul nestricăcios.
Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfa de seară, auzi-mă, Doamne!
Despre puterea şi roadele adevăratei spovedanii, marele duhovnic rus, episcopul scriitor, ajuns sfânt, Ignatie Briancianinov, povesteşte următoarea întâmplare minunată petrecută pe vremea sa: În împrejurimile Vologdei, în Rusia, se află un sat mare, Kubenskoe, care are câteva parohii. Preotul uneia dintre aceste parohii s-a îmbolnăvit şi, apropiindu-se de sfârşitul vieţii, a văzut patul său înconjurat de mulţi demoni care se pregăteau să-i răpească sufletul şi să-l ducă în iad. Atunci s-au arătat trei îngeri.
Astăzi, 14 septembrie, la Reședința mitropolitană a avut loc întrunirea stareţilor şi stareţelor de mănăstiri din cadrul Eparhiei Chişinăului.
La şedinţa prezidată de către Înaltpreasfinţitul Mitropolit Vladimir, au mai participat Preasfinţitul Ioan, Episcop Vicar al Mitropoliei Moldovei, Preacuviosul părinte Arhimandrit Siluan (Şalari), stareţ al sfintei mănăstiri Curchi, Exarh al Mănăstirilor din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, Protopop de Orhei, Preacucernicul părinte Protoiereu Mitrofor Vadim Cheibaş, secretar al Mitropoliei Moldovei, precum şi monahii și monahiile ce stăreţesc sfintele mănăstiri ale Eparhiei.
Toaca este o rugăciune adusă lui Dumnezeu, marcând trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Bătută la diverse ore, toaca punctează timpul de peste zi, chemând la rugăciune și slujbă. Atât creștinii din lume, cât și călugării, cunosc sunetul bătutului în toacă, ce îi cheamă zilnic la rugăciune. Baterea în toacă, înainte de începutul slujbei, cheamă pe toți creștinii în Biserică.
Toaca nu este o creație pur estetică sau culturală, ci ea este un text liturgic cuprins într-un act liturgic, este o rugăciune, este un mijloc de înălțare a omului la Dumnezeu, este ceea ce marchează trecerea de la timpul cotidian la timpul liturgic. Cântecul toacei face legătura între pământ și cer, între uman și divin, între ceea ce se cunoaște și ceea ce nu se cunoaște.
Preacuvioasă Maică Stareță,
Iubită soră întru Hristos,
Vestea trecerii la cele veşnice a mamei Preacuvioșiei Voastre, roaba lui Dumnezeu Olga, ne-a întristat profund, pentru că nu este nimic mai dureros şi mai cutremurător în această viață pământească, decât să-ţi pierzi un părinte – care a vegheat la liniştea, buna creştere a copilului său de cum a văzut lumina zilei.
Ce este omul? Omul este făptura cu chipul lui Hristos, omul este alcătuit din suflet și trup; trupul este din pământ, iar sufletul de la Dumnezeu.
Chipul lui Dumnezeu, icoană vie a lui Dumnezeu – aceasta este sufletul fiecărui om, nu numai al creștinului, ci al fiecărui om îndeobște, chiar și al păgânului. Domnul a creat un om, pe Adam și Eva, și din ei întreg neamul omenesc. Pe Adam și Eva i-a făcut după chipul și asemănarea Sa (Facerea 1, 27; 2, 7).
Dumnezeu este slava, bogaţia şi mândria mea. Dumnezeu este realitatea cea mai dulce şi mai desfătătoare. Dumnezeu este cercetarea şi bucuria mea. Sufletul meu a fost creat de suflarea lui Dumnezeu. Trupul meu a fost zidit de Dumnezeu. Sunt în întregime după chipul lui Dumnezeu.
Prin har mă înrudesc cu Dumnezeu. Fiinţa mea, puţinta de a mă mişca sunt de la Dumnezeu; capacitatea de a respira este de la Dumnezeu, de la Dumnezeu am luat facultatea vorbirii. Lui Dumnezeu îmi încredintez duhul în fiece zi. Lui Dumnezeu Îi aduc rugăciunile mele în tot ceasul. Pentru Dumnezeu trăiesc, lucrez şi exist.
Învierea lui Hristos” este imnul scris de Sfântul Ioan Damaschin şi se cântă atât în timpul slujbei Utreniei Sfintelor Paşti, cât şi a Utreniei din duminici. Utrenia ne aduce aminte de Pătimirile îndurate de Mântuitorul de la miezul nopţii, până în ziuă. Înainte de citirea Psalmului 50, preotul scoate Sfânta Evanghelie în mijlocul Bisericii, se închină şi o sărută, după care intră în Altar, în acest timp cântându-se la strană imnul „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat…”.