Din Lumea Ortodoxiei

Despre alegerea şi cinstirea conducătorilor Bisericii

Biserica este Trupul şi Mireasa lui Hristos, Dumnezeu‑Omul. În împărăţia iubirii Lui, toţi suntem stăpâni pentru că toţi suntem una întru El. Drept simbol şi chezăşie a împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ, Biserica se cuvine să fie locul unde predomină iubirea şi egalitatea. Paradigma Bisericii este Sfânta Treime. Relaţia armonioasă dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt trebuie să se reflecte şi să fiinţeze în viaţa Bisericii în lume. Deşi există distincţii între cele trei Ipostasuri ale dumnezeirii – Tatăl este fără de început, Fiul Unul‑Născut este deofiinţă cu Tatăl, iar Sfântul Duh purcede de la Tatăl –, Ei sunt un singur Dumnezeu în trei feţe.

Continuare …

O minune a arhanghelului Mihail

În Simi, insula celor 12 insuliţe cu 70 de paraclise şi mănăstiri, locuitorii îi cinstesc în special pe preamăriţii arhangheli. Există acolo nouă mănăstiri ale arhanghelilor, atâtea câte sunt cetele îngerilor netrupeşti.
Cea mai renumită mănăstire este cea a clarvăzătorului, închinată arhanghelului Mihail şi ridicată în anii Bizanţului deasupra ruinelor bisericii vechi, ale clarvăzătorului Poseidon. Astfel mănăstirea a luat nu numai locul, dar şi preocuparea vechiului zeu, pentru că de atunci este considerat apărător al mărilor noastre. De aceea, cele mai multe dintre caiace au numele lui.

Continuare …

Marea minune a Sfântului Panteleimon, mărturisită de un medic

Vasilios Karoghianis, cardiolog, Atena
În rândurile de mai jos vă istorisim o altă dovadă cutremurătoare a credinței noastre vii și a prezenței intense a Sfinților în viața noastră.Cardiologul Vasilios Karoghiannis ne mărturisește o experiență cutremurătoare și o mare minune a marelui Doctor sfânt al nostru, Sfântul Panteleimon.

Continuare …

Viaţa preotului este însoţită de o mulţime de situaţii dramatice ori tragice

Am fost sfătuit să vorbesc despre activitatea păstorului duhovnicesc, ce nu se închide în limitele parohiei sale şi nu se opreşte neapărat doar asupra fiilor lui duhovniceşti. Preotul, cel mai adesea, este chemat la bolnavi, la muribunzi; adeseori i se impune să-şi desfăşoare activitatea în situaţii critice. Se întâmplă să vină unii tineri, bărbaţi ori femei, şi să spună că în familia lor se întâmplă ceva înspăimântător, sunt ameninţaţi de divorţ, ori că fiul lor s-a îmbolnăvit foarte grav; sau vine o mamă şi povesteşte că fiul ori fiica ei s-a abătut de la calea cea dreaptă, are anturaje compromiţătoare; ori că au fost închişi; sau că a murit soţul ori soţia.

Continuare …

Numai odată cu sfârşitul lumii va înceta influenţa, bună sau rea, a lumii de dincolo de mormânt asupra lumii pământeşti

Soarta sufletelor repausate este legată lăuntric cu viaţa şi lucrarea celor ce vieţuiesc pe pământ. Faptele noastre, lucrările noastre, unesc prezentul cu trecutul şi cu viitorul: cu trecutul ca rezultat a ceea ce a fost, cu viitorul ca temei a ceea ce va fi pe baza a ceea ce am făcut. Faptele slujesc ca legătură între lumea văzută şi lumea nevăzută, între cei vii și cei adormiţi. Activitate a noastră oglindeşte prezentul, trecutul şi viitorul: slavă şi veşnică pomenire celor ce au lucrat binele, celor ce au semănat sămânţă bună în creşterea duhovnicească a omenirii. Repausaţii au semănat şi noi ne bucurăm de roadele muncii lor duhovniceşti. Lucrarea noastră cea de acum are drept temelie lucrarea părinţilor noştri, care prin duhul lucrării lor vieţuiesc încă printre noi.

Continuare …

Starețul Moise Aghioritul: „Din Sfânta Evanghelie izvorăşte teologia bucuriei, însăşi Evanghelia fiind izvorul nesecat al bucuriei”

Vă invităm să citiți câteva cuvinte minunate despre bucurie a Starețului Moise Aghioritul. (1)
Cine nu vrea să fie bucuros? Bucuria reprezintă o dorinţă seculară care se întâlneşte la nivel panantropic. Bucuria are o mare însemnătate în viaţa noastră.
Semnificaţia acesteia este cunoscută şi nu este nevoie să fie analizată. Astăzi, se pare că şi-a pierdut sensul ei adevărat. Suferinţa domină, iar bucuria lipseşte, sau bucuria este prezentată nu în forma ei pragmatică, esenţială şi întreagă, ci în substitute ieftine care amplifică suferinţa sufletului (psyhé).

Continuare …

Valaam, Insula Mântuirii (film documentar)

Mănăstirea Valaam, cu hramul „Schimbarea la Față a Mântuitorului“, este una dintre cele mai mari mănăstiri și centre monahale din Rusia. Locul mănăstirii a fost sfințit prin rugăciunile și propovăduirea Sfântului Apostol Andrei cel Întâi Chemat care a ajuns potrivit tradiției până aici cu propovăduirea, profețind despre bogăția duhovnicească care se va arăta în aceste locuri. Întemeiată în secolul al X-lea, Mănăstirea Valaam este o stavropighie ce se află sub directa îndrumare a Patriarhiei de Moscova, și nu de episcopul local. De mai multe ori Mănăstirea Valaam a fost distrusă și devastată, de mai multe ori călugării acesteia au fost trecuți prin sabie, sfințind pământul cu sângele lor de martiri, de mai multe ori sfintele biserici și paraclise au fost cuprinse de incendii, însă, de fiecare data, mănăstirea a renăscut și a crescut mai puternică în viața de obște și în rugăciune.

Continuare …

Cum ajunge omul, sclav al fratelui său…

În cuvântările sale, profetul Amos, marchează diferenţa socială care se contura tot mai concret în societatea timpului său. Profetul activa în Regatul de nord, pe vremea regelui Ieroboam al II-lea, rege idolatru, care a  permis pătrunderea credinţelor străine pe teritoriul  regatului său şi care a dat frâu liber nedreptăţii, corupţiei şi luxului. În aceste împrejurări, în care legea Domnului era încălcată în mod vădit, în societatea israelită erau pe de o parte săracii, ale căror drepturi erau călcate în picioare, drepţii, asupriţi prin impozite de nesuportat, oameni, care-şi păstrau doar formal statutul de cetăţeni liberi, iar de cealaltă parte, se situau plutocraţii, care exploatau munca celor dintâi, acumulând bogăţii fabuloase, concretizate în mulţimea palatelor pe care le locuiau şi prin luxul exagerat al vieţii trăite.

Continuare …

Scriitor american Romano-Catolic convertit la Ortodoxie

Am venit la ortodoxie în 2006 un om frânt. Am fost un practicant sincer şi un romano-catolic convins mulţi ani la rând dar credinţa mea a fost zguduită în mare parte de ceea ce am descoperit lucrând ca reporter şi investigând scandalul legat de abuzul sexual. Presupunerea mea dintotdeauna a fost că ale mele convingeri teologice mi-ar proteja miezul credinţei de orice încercare dar informaţiile pe care le aveam şi care mă chinuiau mi-au diminuat puterea de a crede în pretenţiile de adevăr ecleziale ale Bisericii Romane. Pentru soţia mea şi pentru mine Protestantismul nu era o opţiune, dat fiind ceea ce cunoşteam despre istoria bisericii şi date fiind convingerile noastre despre teologia sacramentală. Ne-a mai rămas Ortodoxia că singur liman la care putem trage în urma furtunii ce ameninţa să ne dărâme credinţa.

Continuare …

Atunci când Îl iubesc pe Dumnezeu, tinerii descoperă înlăuntrul lor marea experiență a iubirii Lui

În Biserică, educație înseamnă conducerea oamenilor nu spre anumite valori ori idealuri, ci spre iubirea Domnului nostru Iisus Hristos. Educație, în Biserică, înseamnă ca omul să învețe să-L iubească pe Hristos. Biserica vorbește despre iubirea pentru Dumnezeu. O concepție secularizată a religiei vorbește doar despre credința în Dumnezeu. Dar desăvârșirea cuvântului Bisericii este iubirea care va rămâne în veci, de vreme ce atât credința, cât și nădejdea vor dispărea în ziua cea din urmă. Cea care va rămâne va fi dragostea. Așadar, ceea ce se cere de la om este să învețe să-L iubească pe Dumnezeu.

Continuare …

Eu ştiu cine sunteţi, părinte. Sunteţi Sfântul Nectarie!

Spre dimineaţa unei nopţi de toamnă am avut un vis. Mă frământau unele probleme şi căzusem în deznădejde. Din senin, un moşneguţ, îmbrăcat în haine preoţeşti, negre, păşeşte în camera mea, zâmbind şi emanând o bunătate nespusă. I-am recunoscut chipul dintr-o fotografie dragă mie. Am început să plâng. „Fugi de la mine, nu sunt eu vrednic să văd sfinţii lui Dumnezeu”, i-am spus. A zâmbit. S-a apropiat şi m-a întrebat: „Ia spune, ce te apasă?”.

Continuare …

Forme eronate de evlavie – Credinţă şi credulitate

Cu toate că majoritatea oamenilor de la noi se declară creştini ortodocşi care ţin la tradiţia şi cultura strămoşească, evlavia multora dintre ei este deviată spre forme eronate de manifestare a ei. Mai mult, există şi în motivaţia lor religioasă o anumită obsesie terorizantă a „farmecelor” şi „făcăturilor” necurate, obsesie care deseori îi paralizează în demersul lor raţional-iubitor către Dumnezeu. Relaţia de iubire cu Dumnezeu, liberă şi conştientă, este astfel dispreţuită şi chiar înlocuită cu una contractuală, magică, marcată pregnant de o frică denatură ocultă. De aceea creştinii trebuie lămuriţi în credinţă ca să nu se lase intimidaţi de meşteşugirile diavolului şi ale proorocilor lui.

Continuare …

Individualismul şi egoismul vieţii moderne au închis omului porţile de ieşire

Nici că poate exista un cuvânt mai frumos despre umilință și sensul ei în buna înțelegere a lucrurilor, în profunzimea trăirii creștine, decât cel al filosofului creștin Ernest Bernea. De prisos fiind deci orice comentariu vă lăsăm în compania acestei extraordinare cugetări:
Oamenii, oamenii bogați în cunoștințe, se cred în genere centrul lumii, se cred în stare de a stăpâni până în sferele cele mai îndepărtate. O lipsă de măsură caracterizează omul modern.

Continuare …

Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos

Acum primăvara, când natura se îmbracă în veşmintele sale cele mai alese, simţi o bucurie de nedescris dacă frumuseţea naturii este însoţită de o stare duhovnicească sublimă. Cu adevărat, Dumnezeul nostru a făcut toate lucrurile cu înţelepciune! Sufletul nu se mai satură să admire frumuseţea naturii. Oh, dacă omul şi-ar înălţa doar mintea de la cele pământeşti către Ierusalimul cel de Sus, către frumuseţea de negrăit a raiului, acolo unde mintea cea limitată, pământească nu mai poate lucra! Dacă aici, în valea aceasta a plângerii, aflaţi în exil, bunul Dumnezeu ne-a oferit atâtea frumuseţi de care să ne bucurăm, mă întreb cu cât mai frumos poate fi locul în care Însuşi Dumnezeu sălăşluieşte! Cu adevărat pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18).

Continuare …

Monahul „mai tare ca piatra“

Părintele Nicolae Steinhardt, smeritul monah de la Mănăstirea Rohia, un om care L-a mărturisit pe Hristos cu un curaj nemaivăzut în temniţă şi după temniţă. În vremuri în care regimul comunist încerca din răsputeri să distrugă credinţa, părintele Steinhardt (în traducere „mai tare decât piatra”) împărţea din curajul lui preoţilor şi credincioşilor, motiv pentru care mulţi îşi amintesc şi astăzi, cu dor şi drag, chipul său luminos. Despre frumuseţea acestui chip ne-a povestit Înalt Preasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului.

Continuare …

Cât de important este să întocmești un pomelnic pentru cei adormiți

Rugăciunile  tuturor celor din veac adormiți în dreaptă credință, pot fi, deopotrivă, un îndemn de a cugeta profund la moarte, socotită de Sfinții Părinți drept „cea mai înaltă filozofie a vieții”. Ne vine greu să acceptăm că petrecerea noastră pământească se va sfârși. Dar, dacă ne vom gândi adesea la moartea vremelnică a trupului, ne vom izbăvi de moartea cea veșnică. În societatea contemporană, ce exaltă plăcerile și bucuriile înșelătoare ale existenței biologice, îndemnul de a medita la moarte pare utopic.

Continuare …

Despre păcatul lucrului în zi de Duminică

Un țăran lucra într-o zi de Duminică la câmp, în timp ce consăteanul lui credincios se ducea la sfânta biserică.

Primul începu a-și bate joc de vecinul lui, considerându-l habotnic.

Însă credinciosul îi spuse:

– Prietene, ce ai spune dacă eu aș avea 7 galbeni și aș da 6 galbeni unui cerșetor, pe care l-aș întâlni în drumul meu?

Continuare …