Vă invităm să citiți câteva cuvinte minunate despre bucurie a Starețului Moise Aghioritul. (1)
„Cine nu vrea să fie bucuros? Bucuria reprezintă o dorinţă seculară care se întâlneşte la nivel panantropic. Bucuria are o mare însemnătate în viaţa noastră.
Semnificaţia acesteia este cunoscută şi nu este nevoie să fie analizată. Astăzi, se pare că şi-a pierdut sensul ei adevărat. Suferinţa domină, iar bucuria lipseşte, sau bucuria este prezentată nu în forma ei pragmatică, esenţială şi întreagă, ci în substitute ieftine care amplifică suferinţa sufletului (psyhé).
În rai, omul era neprihănit, fericit, trăia într-o stare de deplină mulţumire sufletească (makários) şi era cu desăvârşire vesel. Izvorul bucuriei lui era fireasca şi continua convorbire dintre el şi Dumnezeu. Bucuria pentru sufletul omului este exact ceea ce reprezintă pâinea şi apa pentru trupul său.
Bucuria constituie insuflare dumnezeiască, afecţiune însufleţitoare, mamă a sănătăţii şi sora unei mângâierii minunate. Unii cred că vor găsi bucuria în petrecerile imorale, în distracţiile necuviincioase, în urmărirea plăcerii (hedoné) nocturne, în „beţia” luxului, a risipei şi a îmbuibării. Dacă ar putea cineva să fotografieze adâncurile inimilor, aşa-zisele „centre învechite ale distracţiei”, va observa un adânc de durere, pustiire, răceală şi singurătate profundă. Bucuria nu se vinde la nici un magazin şi nu se poate răscumpăra cu bani mulţi sau puţini.
Astăzi omul se distrează (diaskedázei – acest verb provine de la vechiul diaskedánymi, care înseamnă a împrăştia – diaskorpízō), dar nu îşi cultivă bucuria. Adesea, distracţia sa este stricăcioasă şi vătămătoare pentru suflet. Trebuie să fugim de plăcerea care aduce întristare, după cum a zis înţeleptul Solon (2). De la o distracţie lumească cineva se întoarce foarte obosit, abătut, trist, mai singur. Unii cred că toţi bogaţii sunt destul de fericiţi, dar, în realitate, este vorba de o mare minciună pe care ei înşişi o certifică adesea. Un comediant mergea la psihiatru să fie alinat, în vreme ce îi făcea pe alţii să râdă în hohote, iar pe sine nu putea să se bucure. Un actor bogat, cu un farmec aparte şi foarte cunoscut, era considerat foarte fericit, în timp ce el însuşi se vedea pe sine trist.
Sfântul Vasile accentuează faptul că un necredincios nu poate fi bucuros în mod deplin şi adevărat (3). Sofocle, în Antigona, spune că omul este un hoinar sărac al mării (4). Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că buna dispoziţie şi bucuria adevărată nu le aduce nici mărimea stăpânirii, nici mulţimea banilor, nici puterea trupului, nici mesele îmbelşugate, nici împodobirea hainelor, ci numai biruinţele duhovniceşti şi buna conştiinţă (5).
Creştinismul, în antiteză cu cele care se spun în mod superficial, a oferit o nouă, deplină şi fermecătoare bucurie. Bucuria adevărată îţi oferă o înştiinţare, o certitudine interioară, care o face de neşters din inima omului, în ciuda dificultăţilor exterioare. Blaise Pascal afirmă lămurit că nimeni nu este mai fericit decât creştinul adevărat. Multă bucurie aduce smerenia autentică. Smeritul este acela care a stins ego-ul său şi care s-a contopit cu bucuria întregului. Toţi câţi fac binele sunt „condamnaţi” să fie bucuroşi. Fotis Kontoglu (6) spunea că bucuria adevărată izvorăşte numai din artera bunătăţii. Din Sfânta Evanghelie izvorăşte teologia bucuriei, însăşi Evanghelia fiind izvorul nesecat al bucuriei. Trăirea ortodoxă este „bucuroasă” şi aducătoare de bucurie. Un mare ascet de demult, Cuviosul Nil, menţionează în Patrologie un lucru foarte frumos: bucuria alungă întristarea, în necazuri aduce răbdare, în rugăciune, har, în osteneli şi chinuri, veselie, în facerea de bine, râvnă, în iubirea de străini se face acoperiş, în nădejde, scăpare, celor ce suferă, mângâiere, în necazuri, ajutor, sprijin, în iubire, podoabă şi în îndelunga răbdare, încununare (7).
Bucuria nu constă în hohote de râs, strigături, râsete, bancuri, „băşcălie”, glume fără număr, ci într-o permanentă linişte şi într-o voioşie sinceră care provin dintr-o inimă veselă şi dintr-o conştiinţă curată. Bucuria este lumina omului împodobit cu virtuţi. Izvorăşte din adâncurile existenţei. Niciodată nu este ceva fals, exterior, aparent, ci un sentiment foarte adânc şi cu siguranţă foarte minunat. Dacă un om este serios, cuviincios şi tăcut, asta nu înseamnă cu nu poate fi vesel. Prima minune cunoscută a lui Hristos în Cana [Galileii] a fost aceea că cei chemaţi să nu fie pe jumătate veseli din cauza lipsei vinului.
Sursa inepuizabilă a bucuriei este virtutea. Egoistul, individualistul, harpagonul, mizantropul, nu poate să fie bucuros. Nu poate avea bucurie cel care este invidios, cel care duşmăneşte şi cel care urăşte. Cineva poate dobândi bucuria prin smerenie, răbdare, adevăr, libertate şi dragoste. Bucuria adevărată însoţeşte pe fiecare om sincer, cinstit, pe erou şi pe sfânt. Epoca noastră suferă de lipsa adevăratei bucurii şi prisoseşte de năpasta răutăţii şi a necinstei. Dobândirea adevăratei bucurii stă în libera noastră alegere…”
Stareţul Moise Aghioritul, Traducere din limba greacă: Cătălin Dobri, Sursa: http://www.prophet-elias.com
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
1. Monahul Moise Aghioritul s-a născut în Atena, în 1952. La vârsta de 30 a devenit monah în Sfântul Munte. A manifestat o preocupare deosebită în ceea ce priveşte prosopografia aghiorită, poezia, critica literară şi scrisul, fiind autorul a 52 de cărţi şi a peste 1000 de articole. A ţinut mai multe conferinţe atât în Grecia, cât şi în străinătate şi a ocupat mai multe funcţii: secretar-şef al Sfinte Chinotite a Sfântului Munte, dicheu al Schitului Sfântului Pantelimon-Cutlumuş, redactor-şef al periodicului atonit „Prōtáton”, şi stareţ al Chiliei Sfântului Ioana Hrisostom-Cutlumuş. Trece la Domnul pe data de 1 Iunie, 2014, în urma unor grave probleme de sănătate. (n.tr.).
2. Solon (640-560 î.Hr.) a fost unul dintre cei şapte înţelepţi ai Greciei Antice. De la el ne-au rămas celebrele cuvinte: Mīdén agán, adică fără excese, toate cu măsură. Vezi Indro Montanelli, Istoria Grecilor, Editura Artemis, Bucureşti, 2000, pp. 80-84. (n.tr.).
3. Vezi Sfântul Vasile cel Mare, Despre bucurii şi necazuri şi despre înţelepciune, P.G. 32, 1360 – 1365; Sfântul Vasile cel Mare, Despre bucurii şi necazuri şi despre înţelepciune, traducere în limba română de Daniel Constantin, http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/sf-vasile-mare-despre-bucurii-necazuri-despre-intelepciune-68459.html. (n.tr.).
4. Vezi Sophocles, Antigona, traducere de George Fotino, Garamond, Bucureşti, 2003, 92p. (n.tr).
5. Vezi Teodosie Paraschiv, Maxime şi cugetări patristice, Vol. I, Editura Aedium, Iaşi, 2014, s.v. bucurie. (n.tr.).
6. A fost un celebru scriitor, pictor şi iconar grec, care a trăit între anii 1895 – 1965. (n.tr.).
7. Vezi Avva Nil, Opera quae reperiri potuerunt omnia, P.G. 79; FIlocalia I, traducere de Pr. Dumitru Stăniloae, Institutul de arte grefice „Dacia Traiană”, Sibiu, 1947, pp.142 – 220.