Articole

Fiecare faptă să fie îmbinată cu smerenia

Smerenia este o armă nebiruită împotriva tuturor curselor vrăjmașului, însă dobândirea ei nu este fără greutate și, mai ales, pentru cei ce trăiesc în lume, este de neînțeles. Referitor la voi, chiar dacă vă mustrați cu cuvântul, acestuia nu i se poate da crezare atât timp cât nu aveți adevărata smerenie a inimii.

Continuare …

Cel ce gândește de rău pe vrăjmaşii lui nu are în el iubirea lui Dumnezeu

Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte, sau vă smulge ceea ce vă aparţine, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tăi şi întoarce-i spre pocăinţă!”
Atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău.

Continuare …

Dumnezeu îi mângâie pe cei „osteniţi şi împovăraţi”

Ca nişte următori ai modelului originar, aceştia urmează Începătorului şi Căpeteniei lor, care le spune: „În lume necazuri veţi avea” (Ioan 16, 33) și „veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu” (Matei 10, 22) şi „dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni” (Ioan 15, 20) şi, iarăşi, „voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele” (Luca 22, 28). Iar în rugăciunea Sa arhierească spune: „Părinte, Eu le-am dat lor cuvântul Tău şi lumea i-a urât pe ei” (Ioan 17, 14).

Continuare …

Neputinţa de a-L iubi pe Dumnezeu

Chinul iadului, constând în despărţirea de Dumnezeu cel iubitor şi iubit, nu poate consta şi într-o ură a Lui. Dar cei din iad nu trăiesc în simţirea iubirii lui Dumnezeu, ci mai degrabă într-o recunoaştere teoretică a faptului că El e iubitor şi merită să fie iubit, dar nu-L poţi iubi. Neputinţa de a-L iubi în mod real şi recunoaşterea că El ar merita să fie iubit şi că El e iubitor se unesc în mod paradoxal.

Continuare …

Predică la Duminica a 14-a după Rusalii (Pilda nunții fiului de împărat)

Dumnezeu vrea să credem în El mai mult decât în oricine altcineva sau decât în orice altceva pe lume. Dumnezeu vrea ca omul să nădăjduiască în El mai mult decât în oricine altcineva sau decât în orice altceva pe lume. Mai mult: Dumnezeu vrea ca omul să se ţină de El şi numai de El, ca omul să fie, prin dragostea ce izvorăşte din aceasta, una cu toată zidirea Lui.

Continuare …

Iubirea este însuşirea comună a oamenilor lui Dumnezeu

Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor. Pentru că, într-adevăr, ca rădăcină face să răsară nenumărate mlădiţe ale virtuţii, ca izvor scoate multă apă şi ca o mamă strânge în braţele ei pe cei care aleargă la ea. Acest lucru cunoscându-l şi fericitul Pavel, a numit iubirea rod al Sfântului Duh.

Continuare …

Iată ce face neascultarea!

La Sfânta Ana trăia un gheronda împreună cu ucenicul său care adeseori făcea neascultare. Era ajunul unei sărbători a Maicii Domnului.
Gheronda, zice ucenicul, mă duc să pescuiesc niște pește, fiindcă sărbătoarea Preasfintei este mâine. Ce vom mânca? „Fiule, îi spune Gheronda, acolo vecinii noștri sunt pescari. Au stat la pescuit ceasuri întregi și n-au prins pește.

Continuare …

Dumnezeu a dat oamenilor două daruri prin care se pot mântui și izbăvi de toate patimile: smerenia și ascultarea

„De vrei să te izbăvești de toate patimile, apucă-te de înfrânare, de dragoste și de rugăciune”, ne povățuiește Sfântul Talasie, în timp ce Sfântul Maxim Mărturisitorul vine cu detalii privitoare la legătura dintre patimi și virtuțile corespunzătoare acestora: „Sunt unele lucruri care opresc patimile din mișcarea lor și nu le lasă să sporească în creștere; și sunt altele care le împuținează și le duc spre micșorare.

Continuare …

„Iubiți pe vrăjmașii voștri”

A-L cunoaște pe Dumnezeu este ceva solemn, liniștit, sfânt, trezește în suflet o profundă compătimire pentru toată omenirea. Acest atot-om este firea mea, trupul meu, viața mea și iubirea. Eu nu pot face abstracție de firea mea, să mă separ de trupul meu, sfâșiat în permanență de vrăjmășia unor „celule” împotriva altora, care împreună formează un unic organism.

Continuare …

Vederea duhovnicească

Vederea duhovnicească a lui Dumnezeu nu aparține sferei sentimentelor (simțirilor), nici planurilor optice, ci este unire ipostatică și legătură a făpturii zidite cu „Existența” nezidită a lui Dumnezeu, nu cu firea sau ființa Sa, ci cu lucrările sau energiile dumnezeiești, potrivit cu capacitatea celui care „pătimește” vederea duhovnicească.

Continuare …

Privegherea care salvează sufletul

Grija cu privire la mântuirea noastră trebuie să vină la timp, iar pricina pentru aceasta este pericolul iminent cu privire la mântuirea sufletului nostru. Cel ce este fără de grijă cu privire la mântuirea sufletului lui riscă un îndoit pericol: ori să fie răpit de moarte pe neaşteptate, ori să fie părăsit de harul lui Dumnezeu, în ambele privinţe răul este mare, fiindcă pierderea sufletului este moarte.

Continuare …