Nu are atâta importanță cât de des se împărtășește cineva, ci mai cu seamă felul în care se pregătește pe sine pentru aceasta și cât de mult Îl păstrează înlăuntrul său pe Hristos după aceea.
Pregătirea pentru împărtășanie are o mare importanță
Rugăciunea este zid împotriva necazurilor și punte către Dumnezeu
Și pe când se ruga Iisus într-un loc, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum a învățat și Ioan pe ucenicii Lui[1].
Dacă Dumnezeu ne iubește atât de mult, de ce-i viața noastră așa de necăjită?
„Așa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat, ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3, 16). De ce l-a dat spre jertfă, și încă jertfă de cruce? Pentru că singurul grai care răzbate la inima oamenilor e jertfa cuiva pentru ei. Când moare cineva pentru tine, pe acela nu-l poți uita niciodată.
Pași pentru vindecarea rănilor sufletești
Când eşti rănit sufleteşte, din căderea în păcat prin neputinţă ori răutate, nu te împuţina cu duhul şi nu te tulbura, ci întoarce-te la Dumnezeu şi zi: „Iată, Doamne, ce am făcut ca om ce sunt; nu era posibil a aştepta altceva de la mine cel cu o voie atât de slabă şi neputincioasă. Nu era de aşteptat decât cădere şi prăbuşire”.
Mântuirea se face prin Dumnezeu
Mântuirea se face prin Dumnezeu. Noi degeaba vrem să facem niște lucruri extraordinare. Ceea ce trebuie să facem noi este să ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu și apoi lucrează Dumnezeu ca un Sfânt, cum știe cu fiecare dintre noi, și dacă vrea Dumnezeu să ne afirme, ne afirmă, și dacă nu vrea Dumnezeu să ne afirme, degeaba vrem să ne afirmăm noi.
Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică
Păcatul, mai înainte de toate este un fenomen duhovnicesc, metafizic. Rădăcinile păcatului se află în adâncurile tainice, “mistice”, ale firii duhovniceşti a omului. Esenţa păcatului nu constă în încălcarea unor norme etice, ci în înstrăinarea de viaţa dumnezeiască, veşnică, cea pentru care a fost făcut omul şi către care este chemat în chip firesc, adică prin însăşi firea lui.
Temându-te, te smerești, iar smerenia are întru sine pe Duhul Sfânt
E nevoie de nu puțină trudă lăuntrică pentru a primi credința vie în Domnul și în cuvântul Lui. Doar prin această credință devine ușor să trăiești și să înduri toate greutățile vieții. Cu atât mai mult cu cât ea este o pregătire foarte scurtă pentru veșnicie. Trebuie să săvârșești și faptele îndurării. Milostenia curăță mulțime de păcate. (Egumenul Nikon Vorobiov)
Sfinții se curățesc pe ei înșiși prin Harul Dumnezeiesc
Sfinții se curățesc pe ei înșiși prin Harul Dumnezeiesc și se fac apoi vase de bun folos Cuvântului.
În primul rând, diferite studii făcute în zilele noastre au arătat că preceptele pedagogice ale Sfântului Ioan Gură de Aur sunt de actualitate, fiind strâns legate de ideile pedagogilor contemporani.
Dumnezeu apreciază străduinţa mai mult decât rezultatul
În faţa lui Dumnezeu nu contează cantitatea, ci străduinţa, o intensitate în străduinţă, pentru că toţi ne străduim într-un fel.
Dacă te străduieşti să faci o rugăciune şi n-o faci cum trebuie, Dumnezeu primeşte silinţa ta. Dacă te străduieşti să faci un bine cuiva şi dai foarte puţin – pentru că nu ai mai mult – Dumnezeu preţuieşte aceasta. Dacă posteşti, Dumnezeu apreciază acest efort al tău, chiar dacă adeseori mai calci postul.
Cât timp purtăm chipul lui Adam, neapărat purtăm și patimile lui
Duminica este taina cunoașterii adevărului care nu se primește împreună cu trupul și cu sângele, căci e mai presus de cugetare. În veacul acesta nu avem ziua a opta, nici Sâmbăta adevărată.
Șase zile s-au dat pentru plugăria vieții și ele se desăvârșesc prin păzirea poruncilor. A șaptea le întregește în mormânt. Și a opta prin ieșirea din el.
„Iar în ziua a șaptea S-a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut.” (Facere 2, 2)
Cine se ține de Biserică, acela va câștiga raiul
Cine se ține de Biserică, acela va câștiga raiul. Cine are pe Biserică drept mamă, va avea pe Dumnezeu drept Tată. Altfel, degeaba mai spunem rugăciunea Tatăl nostru. Cine zice rugăciunea Tatăl nostru, are datoria să aibă pe Biserică drept mamă. Când ajungem acolo unde scrie: „Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, trebuie să ne gândim dacă am supărat pe cineva cu ceva și nu i-am cerut iertare, sau dacă cineva ne-a cerut iertare pentru o greșeală, iar noi nu l-am iertat.
Să preschimbaţi orice rău în bine…
Când năvăleşte asupra voastră răul, să alunecaţi şi să vă întoarceţi spre bine. Să prefaceţi, să preschimbaţi orice rău în bine. Această schimbare se săvârşeşte numai de către har. Apa, de pildă, se preface în vin la nunta din Cana Galileii. Uite, prefacere! Acesta este un lucru mai presus de fire. Bineînţeles, se poate face vin sau unt şi din elemente chimice, şi să fie identice cu cele naturale. Dar acesta nu este un adevăr. Adevărata prefacere o lucrează dumnezeiescul har. Pentru ca aceasta să se petreacă, trebuie ca omul să se predea din toată inima şi din tot sufletul (Marcu 12, 30) lui Hristos.
Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică la Mănăstirea Suruceni
„Fecioara Maria s-a născut asemenea tuturor oamenilor, nu s-a pogorât din cer. Dar numai ea, dintre toți oamenii din veac, a stat împotrivă a toată răutatea de la început până la sfârșit și a dat lui Dumnezeu neîntinată frumusețea cea dăruită nouă de El, folosindu-se de toată puterea și de toate armele puse într-însa.” (Sfântul Nicolae Cabasila)
Să ne îmbogățim întru Hristos. Duminica a XXVI-a după Rusalii la Mănăstirea Suruceni
„Dacă peste zi zidești, iar noaptea dărâmi, niciodată nu-ți vei termina casa. Dacă te rogi lui Dumnezeu și apoi faci cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, niciodată nu vei putea termina zidirea sufletului tău. Cu cât este mai mare bogăția fără Dumnezeu, cu atât este mai mare mizeria. Singur Dumnezeu face pe om bogat ori înțelept.” (Sfântul Nicolae Velimirovici)
PS Ignatie: „Oricâtă preocupare am avea de a ne securiza viitorul, nimic din ceea ce ține de lumea aceasta nu este sigur. Suntem siguri doar de ceea ce facem pentru sufletul nostru”
«Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te». (Luca 12, 19)
Rugăciunea de fiecare zi a Sfântului Ierarh Filaret al Moscovei
Doamne, nu știu ce să cer de la Tine. Tu Unul știi de ce am nevoie, Tu mă iubești pe mine, mai mult decât eu însumi mă pot iubi.
In Biserică înveți să rabzi, să fii un om simplu și liniștit, să te lași în voia lui Dumnezeu…
Vorbim despre secularizare și o plasăm în afara spațiului bisericesc, în vreme ce ea se află în interiorul Bisericii de multe ori. Am introdus duhul lumesc, însă acesta nu se referă de multe ori doar la vestimentație și la anumite comportamente. Este vorba de un anumit mod de gândire. Voi da un exemplu. Secularizarea înseamnă a transfera în Biserică stresul și ritmul amețitor al modului de viață lumesc. Ce vreau să spun prin acest lucru?