– Maică Siluana, cum ne putem bucura în lupta cu patimile?
Lupta cu patimile nu e uşoară şi se duce după o înţeleaptă rânduială
Trebuie să ne cunoaştem propria credinţă, cea adevărată
Privind în jurul nostru, ce vedem? Regăsim toate vechile erezii. Ele sunt aceleaşi, îmbrăcate în altă formă. Noi însă suntem mult mai neştiutori şi mult mai nepăsători faţă de propria noastră credinţă. De aceea, am considerat necesar să aruncăm o privire de ansamblu asupra ereziilor trecute, pentru a vedea că toate abaterile de la dreapta credinţă din zilele noastre nu sunt altceva decât o redeşteptare a vechilor erezii combătute şi anatemizate de Biserică. Sunt zeci şi zeci de secte. Fiecare pretinde că deţine adevărul. În realitate repetă vechile erezii.
Să vină toate, numai să dobândesc pe Hristos!
Aș dori ca fiarele să-mi fie pregătite și mă rog să-mi fie îndată gata.
Am să le lingușesc, ca să mă mănânce iute, nu precum se tem unii, și nu se ating de ele. Iar dacă nu vor voi de bună voie, eu le voi sili.
„Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam…” Duminica dinaintea Nașterii Domnului, a Sfinților Părinți, la Mănăstirea Suruceni
Atunci când Dumnezeu S-a făcut om, viaţa dumnezeiască a devenit viaţă omenească, puterea dumnezeiască a devenit putere omenească, adevărul dumnezeiesc a devenit adevăr omenesc, iar credincioşia divină a devenit credincioşie omenească: tot ceea ce este al lui Dumnezeu a devenit al omului. (Sfântul Iustin Popovici)
Hristos a venit pe pământ ca să ne dăruiască Cerul
După Avraam un alt strămoș este Isaac. Acesta a primit de voie să fie jertfit, cum i-a spus Dumnezeu tatălui lui, de aceea a și fost binecuvântat. Același lucru l-a primit și Hristos, să Se jertfească din ascultare față de Tatăl.
Este o luptă interioară foarte mare: să nu vorbeşti de rău şi să iubeşti!
Măi, fraţilor, ne întrebăm de ce oare nu iubim. De ce? Stăm aşa întâmplător? Mergem în virtutea inerţiei? Adică a venit ziua de azi, vine şi ziua de mâine… Dar, auziţi: veţi fi obligaţi şi certaţi şi judecaţi – şi eu şi toţi -, dacă vorbim de rău în loc sa binecuvântăm pe fraţii noştri. Iată, acesta este lucrul de mare importanţă: a nu vorbi de rău!
Nu toate încercările sunt de la diavol, ci și de la Dumnezeu
Mă bucur tare mult că ne-am întâlnit. Nu în toate zilele poți merge la stareț. Nu în toate zilele poți merge la un episcop, la un duhovnic. Dar ai lângă tine, permanent, un duhovnic. Cum se cheamă acest duhovnic? Propria ta conștiință este cel dintâi duhovnic al tău.
„Uite, am înțeles, nu poţi. Dar vrei?”
– În lupta cu gândurile, Biserica ne pune la dispoziție nişte mijloace harice. Avem mărturisirea gândurilor la duhovnic, şi chiar la cel de lângă tine, mai este Sfânta Împărtăşanie și, desigur, este rugăciunea. Aș vrea să discutăm puţin despre rolul acestora în păzirea minţii…
Dacă nu există smerenie, nu putem să-L iubim pe Hristos
Hristos stă afară de uşa sufletului nostru şi bate ca să-I deschidem, nu intră înăuntru. Nu vrea să ne siluiască libertatea pe care El Însuşi ne-a dat-o.
Toate rugăciunile noastre adevărate rodesc la vremea lor
Sunteţi supărată că Dumnezeu nu vă ascultă rugăciunile? Nu vă supăraţi pe Cel de la care avem şi fiinţa, şi viaţa, şi suflarea, şi înţelegerea, şi totul. Vă rog: nu vă plângeţi de Cel ce are de mii de ori mai multă dreptate decât să se plângă de noi înaintea îngerilor şi sfinţilor Săi. Chiar dacă Domnul nu împlineşte întocmai rugăciunile noastre, ele tot aduc roadă în sufletele noastre, făcându-le mai bogate şi mai mature. Aceasta e o taină de care şi-au dat seama cei ce s-au cercetat pe sine duhovniceşte.
Mângâierile ne sprijină în calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne înţelepţesc
Liniştiţi-vă! Viaţa pământească a creştinului este amestecată cu mângâieri şi cu ispite. Aşa a rânduit Purtarea de grijă dumnezeiască! Mângâierile ne sprijină în calea lui Dumnezeu, iar ispitele ne înţelepţesc.
Nici o „duhovnicie” nu justifică importanţa educaţiei propriilor copii
Necazul părinţilor contemporani este criza de timp, şi în această situaţie ei au la dispoziţie foarte puţine ore pentru copiii lor. În special, taţii. Acest lucru este explicabil, trăim vremuri grele, trebuie să câştigăm bani.
Totuşi, găsiţi timp să vă jucaţi, să vă ocupaţi de copiii voştri. Pentru aceasta ei vă vor fi recunoscători, în special pentru faptul că veţi deveni mai apropiaţi unii faţă de alţii.
Când stăruim în rugăciune, simțim pe Iubitorul de oameni plin de dragoste lângă noi
Vindecarea orbului care cerșea pe drum când Domnul se apropia de Ierihon devine o preînchipuire și un exemplu pentru fiecare om care se nevoiește cu rugăciunea. Pe drumul vieții ne aflăm orbi, cu mintea întunecată, plini de necunoașterea tainelor lui Dumnezeu, supuși diferitelor patimi iraționale și neputințelor. Când, deodată, simțim, în ciuda întunecării noastre, că trece pe lângă noi Lumina cea adevărată, Domnul slavei, Cel ce se îmbracă cu lumina ca și cu o haină, și atunci începem cu mare dor și din toată puterea noastră să strigăm precum orbul: „Iisuse, fiul lui David, miluiește-mă!”.
Mitr. Atanasie de Limassol: Dacă Hristos este prezent, nu mai ai nevoie de nimeni altcineva
Mitr. Atanasie de Limassol: Dacă Hristos va fi prezent, nu o să mai ai nevoie de nimeni altcineva. Dacă Hristos nu este prezent, atunci oricâți oameni ai avea în jurul tău, numai oboseală și greutate îți vor aduce…
Valoarea şi însemnătatea pomenirii la proscomidie
Un oarecare preot evlavios, contemporan cu Sfântul Vasilie cel Mare, datorită unor împrejurări a intrat la datorii, iar aceste datorii se măreau odată cu trecerea timpului și creditorii îl deranjau mereu pentru datoria sa.
Citirea Sfinților Părinți ne umple de sfințenia lor
Tovărășiile și societatea au o mare înrâurire asupra omului. Tovărășia și apropierea unui învățat aduce multă știință, a unui poet multe gânduri și simțiri înalte, a unui călător multe cunoștințe despre țările străine, despre obiceiurile și datinile altor popoare. E limpede: tovărășia și apropierea sfinților aduc sfințenie. „Cu cel cuvios, cuvios vei fi, și cu bărbatul nevinovat, nevinovat vei fi, și cu cel ales, ales vei fi“ (Ps. XVII, 26, 27).
Cum scăpăm de dorinţa de a plăcea oamenilor
– Gheronda, adesea mă cuprinde o nemulţumire.