– Cum putem păstra pacea sufletului într-un mediu care ni se pare plin de răutate? Ce putem face ca să-i iubim pe cei din jurul nostru, pe cei care sunt mai dificili?
Cum putem păstra pacea sufletului?
Dumnezeu nu se oferă pe Sine celor în nesimțire și păcate
Cândva, o femeie trăia în posturi şi rugăciuni. Părea evlavioasă, dar era stăpânită de multă mandrie şi se considera pe sine sfânta. De asemenea, ţinea minte răul, iar dacă se certa cu cineva nu mai putea să-l privească în ochi.
12 vorbe de aur ale Parintelui Arsenie Papacioc
1. Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători.
După căderea în păcat sufletul omului a devenit câmpul de luptă între Dumnezeu şi diavol
Iubiţii mei fraţi şi surori, deschideţi-vă inima pentru ca Duhul Sfânt să întipărească acolo chipul lui Hristos. Atunci veţi fi, încetul cu încetul, vrednici să aveţi în voi bucuria şi întristarea, moartea şi învierea.
Lumea nu cunoaşte nimic mai nobil decât chemarea de a fi creştin. Dar cu cât scopul este mai înalt, cu atât realizarea lui este mai anevoiasă.
O întâmplare în care mireanului i se spune numele iar călugărului nu
În cele mai multe dintre acestea, mireanul rămâne anonim. Să începem totuşi cu o întâmplare – cu siguranţă una din cele mai remarcabile – în care mireanului i se spune numele, iar călugărului nu. Se spune că un călugăr trăia de patruzeci de ani în pustiul Iordanului. În tot acest timp el nu a întâlnit alt om, ci a trăit gol, alături de fiarele sălbatice, ca păstor. Într-o zi, întreabă pe Dumnezeu: “Arată-mi pe unul asemenea mie” şi mare îi este mirarea, căci i se răspunde: “Pe împăratul Teodosie”.
În Sfânta Liturghie este tot Dumnezeu-Omul cu toate darurile Sale minunate şi de minuni făcătoare
Sfânta Predanie este Evanghelia Domnului Hristos şi este Însuşi Domnul Hristos, pe Care puterea Duhului Sfânt Îl strămută în orice suflet credincios şi în toată Biserica. Tot ceea ce este al lui Hristos devine, prin puterea Duhului Sfânt, al nostru, al oamenilor – şi asta în trupul Bisericii. Duhul Sfânt, ca suflet al Bisericii, îl face ,,de un trup” cu Dumnezeu-Omul (Efeseni 3:6). Cu adevărat: Duhul Sfânt îndumnezeieşte prin har pe fiecare credincios. Ce este viaţa în Biserică?
Care sunt „părinţii” deprimării?
„Doamne şi Stăpânul vieţii mele! Duhul trandaviei nu mi-l da mie.”
Domnul nu ne sileşte niciodată
Părintele Sofronie spunea adeseori: „De n-aş fi cunoscut vieţile sfinţilor, de multe ori aş fi căzut în deznădejde, însă datorită lor am putut răbda şi eu mai mult”. Ne este, aşadar, de mare folos să citim Vieţile Sfinţilor, pentru că ele înfăţişează diferitele experienţe şi stadii ale vieţii duhovniceşti, iar când vom ajunge să le cunoaştem noi înşine din cercare, cele citite ne vor fi sprijin şi încredinţare pe calea mântuirii.
Fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce poate el să poarte
Domnul ne învață din Împărăția Cerurilor. Noi însă nu-L credem – nu credem că nu e voie să fii mojic, și suntem mojici; nu credem că nu e voie să te enervezi, și ne enervăm; nu credem că nu e voie să invidiezi, și invidiem bunăstarea altora. Iar unii îndrăznesc să invidieze si harismele duhovnicești de la Dumnezeu – acesta este, îndeobște, un păcat înfricoșător, pentru că fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce poate el să poarte.
Să ne facem bine unul altuia, și în viața de aici, și după moarte
Acum este încă timp pentru îngrijorare, pentru osteneală, pentru schimbare, alergătură și luptă. Și fericit este cel care până la sfârșit nu și-a pierdut nădejdea lui. Dar mai fericit este cel care s-a luptat și pentru sine și pentru aproapele său, pentru că această faptă, să alerge cineva în ajutorul aproapelui, Îl mulțumește cel mai mult pe Mult Milostivul Dumnezeu. Aceasta dorește și poftește; să ne facem bine unul altuia, și în viața de aici, și după moarte.
M-ai auzit vreodată să fi osândit pe cineva?
Mănăstirea Sfântul Panteleimon este foarte mare şi nu uşor de ocârmuit. Feluritele ramuri ale gospodăriei au fiecare mai-marele său, numit iconom. Iconomii, în vârtutea răspunderii lor, uneori nu pot urma rânduielii de obşte a Mănăstirii şi de aceea în marea trapeză obştească îşi au o masă aparte, “a iconomilor”, la care fiecare şade după cum îi îngăduie lucrul. În ultimii mulţi ani Părintele Siluan devenise iconom şi mânca în zilele de rând la această masă.
Poate să creadă cineva, fără să participe la sfintele Taine ale Bisericii?
Este cu putință să creadă cineva, fără să participe la sfintele Taine ale Bisericii?
Uneori greutăţile sunt exact ceea ce ne trebuie în viaţă
Un elev din clasa a V-a colecţiona nimfe de fluturi. Nimfa sau coconul, ori crisalida, este casa în care stau fluturii înainte de a învăţa să zboare. Băiatul de care v-am pomenit păstra aceste nimfe în pod. În fiecare zi, după ce se întorcea de la şcoală, alerga în pod pentru a observa nimfele pe care le adunase. Iar miracolul vieţii s-a produs chiar sub ochii lui. Un fluture nou-născut se lupta din greu ca să iasă din cocon şi să-şi încheie metamorfoza.
Cum se poate dobândi darul Duhului Sfânt, într-o lume atât de agitată?
Cum se poate dobândi darul Duhului Sfânt, într-o lume atât de agitată? Timpul trece repede, avem puţină vreme pentru rugăciune şi sunt multe ispite care vin asupra noastră. Rugăciunea nu rămîne mult timp pe buzele noastre şi există puţine şanse să ne intre în inimă. Cum să prelungim timpul dedicat rugăciunii şi ce să facem pentru a ne sfinţi noi înşine, cum spunea Sfântul Serafim de Sarov?
Unde este Dumnezeu, toate lucrurile se liniştesc şi devin favorabile pentru interiorul nostru
Din ce cauză? Pentru că Rugăciunea inimii presupune stăruinţă în chemarea numelui Domnului. Stăruinţă cu multă luare-aminte şi într-un duh smerit! Cei care se angajează la această rugăciune, auzind multe lucruri despre ea, vor să şi-o însuşească, dar nu au cu ei şi mijloacele ajutătoare.
Putem să iubim, dacă vrem!
– Cum să-mi aduc vrerea spre cele bune şi să stărui mai mult în cele bune?
Zavistia este cel mai mare diavol
Părinte, da’ prin ce se ajunge la smerenie?
Prin dragoste…
Dar, la dragoste?
Prin smerenie, tăcere, nemâniere… Să nu judeci pe nimeni, să judeci doar păcatele tale. „Doamne, Tu eşti bun, şi toţi îs buni, numai eu sunt un păcătos, n-am făcut nici un bine.